Stay Connected

Muntii Bucegi – Vf Bucura Dumbrava si Vf Omu

Muntii Bucegi – Vf Bucura Dumbrava si Vf Omu

A trecut ceva vreme de la ultimul traseu adevărat pe munte, iar picioarele mele parcă nu mai aveau răbdare. Vreau cărări, vreau înălțimi, vreau masivi! Nu prea am timp în această perioadă, însă asta nu este un impediment. Dacă vrei într-adevăr, tot Universul .. tra la la la la. Și chiar am vrut, deoarece mi s-a scos în cale o tură last minute în Bucegi, până pe Omu. Uuu, nu am mai fost de 2 ani aici! Traseul …. mda, nu l-am făcut! E doar duminică? Aaaaaah, și mai bine! Asta e de mine! Omule, abia aștept să te reîntâlnesc!
O parte din oamenii care mă vor însoți îmi sunt deja cunoscuți – o punem de o reuniune super faină! Cu unii am plecat din București dis de dimineață, astfel încât să fim la ora 09 la Hotel Peștera. În drum am pescuit și super-femeia ce ne va fi ghid în această ieșire, și anume Ilinca Stoenică. Îmi doream de mult vreme să o întâlnesc, deoarece îmi părea o femeie extrem de simpatică și veselă. Eh .. și am avut dreptate 🙂 Debordează de energie 🙂

Traseul începe ușor, lin, de lângă Peștera. Urcăm pe poteca bine definită, într-un peisaj ruginiu și tomnatic, înconjurați din toate părțile de munți. E cald, e soare, e senin, e munte …. nici că îmi pot dori mai mult 🙂


Ne-am abătut un pic de la traseu pentru a trece și pe la cascada Doamnele. Din spusele Ilincăi, noi am găsit-o destul de seacă. Dar și așa … este foarte faină! Cade de sus, și se poate ajunge în spatele ei urcând o mică pantă. E că în filme doar că cu mult mai puțină apă :)))

E un curcubeu, pe aici, pe undeva =)))
De acolo traseul începe să urce mai susținut. Și pe măsură ce ajungeam mai sus, peisajul devenea din ce în ce mai spectaculos – încep să apară crestele stâncoase, abrupturile, iar pe fundal se conturează masivele învecinate. Ah, ce mă bucur că am prins o zi atât de senină, ce ne permite o vizibilitate excelentă! Și peisajul te îndeamnă să continui traseul 🙂

Primul popas mai lung l-am făcut lângă refugiul Bătrâna. Am tot auzit de el, însă este prima data când ajung aici. L-am văzut imediat ce am terminat o urcare, o dată cu panorama completa a Pietrei Craiului. Waaaa! E minunat aici! Avem vedere completă asupra crestelor zimțate! Cum ar fi să te trezești de dimineață, să ieși la răsărit și să bei cafeaua în gura refugiului, cu priveliștea asta în fața ochilor? Cred că e …. de fapt, cred că tocmai mi-am dat o idee de viitoare tură =)))


O dată cu schimbarea marcajului s-a schimbat un pic și dificultatea traseului. Nu am mai urcat atât de mult și de repede, simțeam că puteam să respir și să zburd un pic mai bine 🙂 Peisajul a devenit și mai fain, scoțând la iveală pereții abrupți atât de tipici Bucegilor, cu căderile lor amețitoare în hău. Era o senzație foarte faina să stai aproape de buza peretelui și să privești în jos … bine că nu am rău de înălțime 🙂

Am ajuns mai întâi pe Vf Gutanu (2.2.46 m), apoi, la un scurt popas, eu am dat o fuga și până pe Vf Doamnele (2.402 m), care era la câteva minute de mers pe potecă. Ah, și ce frumoa se vede de aici! Uite Coștila, uite poteca ce urca până la releu … dar de cabana Omu, nici pomeneală! S-a pitit bine de tot … pe undeva 🙂 Se pare că mai avem ceva de mers până la el 🙂


De la Doamnele am mai făcut făcut aproximativ o ora până pe Bucura Dumbrava (2.505 m). Yaaay, prima dată pe acest vârf! Ne-am primit cu mult vânt, așa că ne-am echipat de vântoase, după care ne-am bucurat de peisaj și de reușită. Am ajuns aici! Și se vede așa de fain 🙂


Până la Omu a fost o aruncătură de băț. Al patrulea vârf pe ziua de azi! Wow, asta da performanță! Sunt super mandră de mine că am reușit 🙂 Ah, cabană, bine te-am găsit! Dacă erai deschisă și puteam să beau un ceai cald, sărbătoream mai cu tragere de inimă! Cum însă era închisă, ne-am mulțumit să ronțăim ce mai avem prin rucsac și să savuram niște ceai din termos. Mmm, cald! E mai bine decât nimic 🙂


Coborârea am făcut-o pe Obârșia Ialomitei – un traseu luuuung, dar foarte lin și prietenos cu genunchii. Am prins apusul în partea inferioară a căldării și aceasta s-a umplut de o lumină caldă, aurie, ce învăluia totul. Era … de vis! Ce noroc de vreme bună am prins 🙂


Când am ajuns la mașini era aproape întuneric. Am dar rapid o fuga până la Padina, pentru a mânca ceva cald și consistent, și apoi am luat drumul de București. Am ajuns acasă târziu, dar super fericită, după o tură de poveste, o zi în care am văzut atâtea frumuseți în munții mei dragi. Nu regret nici un dram de oboseală 🙂 

Detalii tură:
__________________________________________________________
Când: noiembrie 2018
Durată: 1 zi
Parteneri de tură: Ilinca Stoenică și un grup fain de muntomani
Traseu: Proximitate Hotel Peștera – refugiul Bătrâna (2.170m)(marcaj triunghi roșu, lungime traseu 5.6 km, durată traseu 2h 10 min)
Refugiul Bătrâna – Vf Gutanu (2.246m) – Vf Doamnele (2.402m) – Vf Omu (2.505 m) (marcaj dungă roșie, lungime traseu 6 km, durată traseu 3h 20 min)
Vf Omu – Obârșia Ialomitei – Hotel Peștera (marcaj dungă albastră, lungime traseu 7 km, durată traseu 2h)
Model traseu: circuit
Sezonalitate traseu: tot anul – atenție iarna, este necesar echipament adecvat asceniunilor de iarnă! Întotdeauna verificați starea zăpezii înainte de a pleca în traseu!
Punct plecare: proximitate Hotel Peștera
Punct sosire: proximitate Hotel Peștera
Dificultate traseu: mediu
Durată totală traseu: 7h 30min, cu toate pauzele incluse
Lungime traseu: 18.6 km
Altitudine minimă/maximă: 1.610 m (Hotel Peștera)/ 2.505 m (Vf Omu) 
Urcare/coborâre: +1.016 m/ -1.016 m
Stare marcaj: traseul este bine marcat, că poziționare, vizibilitate și frecvență.
Topografie traseu: tot traseul este potecă de pamani/piatră sau iarbă.
Vegetație traseu: peste tot pe traseu am mers pe iarba scurtă. Erau și porțiuni scurte de pădure, însă am mers pe lângă ele. Nu prea sunt surse de umbră 🙂
Surse de apă: Hotel Peștera, Cascada Doamnele

_____________________________________________________________
Harta traseului:



Traseul pe Google Maps:



Traseul pe Google Earth:



Elevaţia traseului:


Răspuns

Notă comentariu

Despre mine

Bună 🙂 Numele meu este Cătălina, insă toată lumea îmi spune Cati. Sunt pasionată de munte, călătorii, chitară, culori, handmade şi fotografie. Am început acest blog în 2013, din dorinţa de a ajuta oamenii să îşi descopere propria pasiune pentru călătorii şi a oferi informaţii celor ce doresc să facă trasee montane.
Ȋţi urez bun venit în cercul meu de poveşti! Şi mulţumesc pentru vizită 🙂

Social

Arhive

×