Baiului: Vf Clabucetul Taurului, Cabana Garbova si Susai (tura de iarna)
- iulie 14, 2020
- by
- Visinescu Cati

După un Revelion liniștit și câteva zile de leneveală prin casă, îmi ardea talpa bocancului după o plimbare la munte. Oriunde, numai munte să fie! Nu doream să închei mini-concediul de iarnă fără o tură alpină! Am dat sfoară în țară după doritori de munţomăneală … însă ghinion! Majoritatea își reveneau după mega-petrecerea de trecere dintre ani și doreau odihnă. Așa ceva =)))) Până la urmă am zis că merg singură, doar-doar să îmi satisfac dorul. Noroc însă cu niște prieteni, care mi-au răspuns pe ultima sută de metri că vor și ei o tură de o zi. Yu-piiiii! Și că să împăcăm și capra și varza, am ales ceva ușor și familiar – traseul până pe Clăbucetul Taurului, făcut toamna trecută. Asta că să fie bine pentru toți 🙂
Intrarea în traseu este din Azuga. Am plecat din București cu noaptea în cap, și am ajuns la destinație când abia se crăpa de ziua. Ca să avem cât mai multă lumină pe traseu 🙂 Ne-am echipat și am luat-o la pas spre ieșirea din oraș – locul de unde începem să urcăm direct prin pădure. Este ceva zăpadă pe potecă, și scârțâie super melodios sub bocanc. Aaah, câtă liniște e în pădure, deîndată ce te îndepărtezi de DN! Doar foșnet de copac, vocile noastre care răsună printre copaci, din când în când câte o pasăre. O nebunie! Aaa, și uite că începe să și ningă! Minunat!

E total diferit traseul ăsta iarna față de toamna. Abia dacă am recunoscut locurile de dată trecută! S-a costumat pădurea în zăpadă și nu îmi mai e familiară =)) M-am înșelat de vreo câteva ori, crezând că am ajuns în creastă .. dar de unde! Treceam prin poienițe scurte și reintrăm în pădure. Mai e până sus 🙂 Dar nu e nici o grabă, avem tot timpul .. de azi 🙂

Când într-adevăr am ieșit în creastă ningea cu fulgi enormi, că în poveste. Era o ceață deasă-deasă, abia dacă vedeai la 10 m în față și mai mult intuiam traseul – de parcă noi la traseu ne uitam =)) Era o atmosferă de basm! Bătea vântul de era să ne dea jos din potecă (sau să smulgă aparatul din mână), dar e ok! Ne țineam bine în bețe și incercam să facem două lucruri deodată – să rămânem pe traseu și să rămânem în picioare


Am ajuns la indicatorul către vârf – 15 minute. Noroc că era direcția indicată, că nu vedeam nimic, era aproape whiteout! Începem să urcăm ușor către direcția indicată de săgeată. Nu era de ajuns că era ceață groasă că laptele, aveam și fetele cât mai adânc băgate în glugă și ochii abia întredeschiși, din cauza vântului. Ochelarii nu ajutau deloc, mai mult încurcau, se umpleau imediat de gheață și nu puteam să îi șterg. Aproape că bâjbâiam =))
Noroc cu stâlpul și steagul din vârf, că altfel cine știe unde ajungeam … îi dădeam direct la vale =)) Yaay, suntem pe vârf 😀 Porție dublă de vânt și frrrrrig! Hoo-ray :))) Nu am stat mult, că mai aveam puțin și înghețam. Am făcut câteva fotografii cu singurii brăduți care se distingeau la orizont și doar ne-am imaginat Bucegii profilați pe fundal. I-am văzut dată trecută, știm cu arată, ce rost mai avea să ni-i mai arate nătura încă o dată =)))?

Și acum … spre cabană! Am început să coborâm în ritm rapid, doar-doar nu ne-o mai biciui viscolul. Dar de unde! S-a ținut după noi până la cabană. Aparent îi suntem dragi 😀 Când am văzut Gârbova în vale, brusc am întinerit câțiva ani de zile – acolo e cald, acolo e bine, acolo au ceai și supă caldă! Acolo mergem 😀

Nu cred că are rost să va povestesc cât de bine a picat o ciorbă caldă la cabană. A fost cel mai bun, cel mai minunat, cel mai wow lucru! Raiul pe munte 😀 Aaaaaa, și cum m-am încălzit! Se dezmorțeau fața, mâinile, picioarele …. uuu, am urechi! Și parcă și un nas …. mă recompun =)))
Era încă foarte devreme. Și dacă coborâm acum în Predeal, parcă ajungeam prea devreme în gară. Ce să facem, ce să facem ..? Un coleg a venit cu ideea să mergem până la Susai. Că și așa i-am spus eu că vreau să ajung acolo, deoarece nu am fost niciodată. Hmm, până la Susai sunt vreo 2 ore. Cu coborâtul în Predeal… se face seară. Dar e ok, ajungem la limita lăsării întunericului. Sună bine! Să mergem!
Lăsăm în urmă Gârbova și începem să urcăm prin lateralul cabanei, pentru a ajunge la Clabucet plecare. Partea bună e că s-a mai domolit vântul, și putem să ținem și noi ochii deschiși pentru a putea vedea …. aceeași ceață. E la fel de deasă. Poate chiar un pic mai lăptoasă. Mergeam alene, vorbeam de ale noastre, ne-am luat ochii de la drum câteva secunde pentru a admira pădurea .. și când am revenit cu privirea la traseu, brusc apăruse o clădire la câțiva metri de noi! O ditamai ruina! Wow, când și cum s-a materializat atât de repede? M-am speriat =))) Aș fi vrut să îi fac o fotografie, însă pe cât de repede a apărut, pe atât de repede a dispărut în ceață. Brrrrr! Trebuie să fiu cu ochii în patru – cine știe ce casă lui Moș Crăciun mai apare din neant =)))

Când am ajuns la Clabucet Plecare am văzut indicatorul – o ora și jumătate până la Susai. Hai că nu mai e așa de mult! Trebuie doar să coborâm pe pârtie și să avem grijă să nu ne ia un schior în bețe =))) Mergeam cât mai pe margine, ca să nu deranjăm, observăm începătorii care abia se țineau pe schiuri și avansatii care îi dădeau la vale mai ceva ca vântul care ne-a biciuit în creastă. Și noi lipa-lipa în pași mărunți, în monom, înaintăm încet … dar sigur 😀

La un moment dat părăsim pârtia de schi, facem dreapta și intrăm în pădure. De vis! Porțiunea asta de pădure parcă e fermecată! Glumeam noi că poate vine și Moș Martin să ne facă o vizită, că prea e atmosfera de basm 🙂 Potecă urcă și coboară, până ajunge la drum . Traversăm drumul …. e, și acu e acu! Urmează o ditamai panta, de scoate untul din noi. O urcăm și pe asta, ce să îi facem? Mult a fost, sper că puțin a rămas! Și sper să fie Susai deschis, s-a terminat porția de căldură de la ciorbă și am nevoie de încă o doză de fierbințeală 😀


Până la Susai am mai făcut foarte puțin. Când am văzut cabana, brusc mi-a mai revenit suflarea. Am ajuns! Și acum, să intrăm! Dar …. pe unde? Potecă șerpuiește pe lângă un gard, și merge, și merge … până când am lăsat clădirea în spate. Hm… nu aia e cabană Susai? Adică… unde suntem? Sunt confuză =)) Am continuat să mai mergem o bucată de drum, până când am ajuns la o altă clădire … și aparent asta e cabana. Yaay – a două oară =)))
Aici am zăbovit un pic mai mult. Aveam nevoie de odihnă și reîncărcare de baterii. Ne-am luat câte ceva cald și ne-am relaxat profund. Aaaaa, e atât de bine:D Și e atât de fain aici! Mă bucur mult că am ajuns şi aici – într-un final 🙂

Am plecat aproape de apus. Ne-am întors până la drum și de acolo i-am dat voinicește la vale, până în Predeal – am mers doar pe asfalt. Am resimțit foarte lungă această porțiune de traseu – am traversat aproape tot orașul pentru a ajunge la gară. Și e ceva de parcurs! Partea interesantă este că Moș Martin ne-a auzit și și-a făcut apariția în oraș – lângă un tomberon. L-am văzut cu coada ochiului. În zona era o mașină de poliție, iar ofițerul ne-a spus să trecem repede. Eu ma uităm fascinată la el și aș fi vrut să îi trag câteva cadre, dar m-au luat colegii pe sus. Să ajungem sănătoși în gară =))))
Am dormit dusă în tren până la București, unde am ajuns foarte târziu. Dar foarte fericită 🙂 Prima tură din an a fost spectaculoasă 😀
Informații traseu
Când: ianuarie 2020
Durată: 1 zi
Munţii: Baiului
Traseu: Azuga – Vf Clăbucetul Taurului – Cabana Gârbova – Clăbucet Plecare – Cabana Susai – Predeal

Model traseu: liniar
Sezonalitate traseu: tot anul
Punct plecare: Azuga
Punct sosire: gara Predeal
Dificultate traseu: mediu
Durată: 9h, cu toate pauzele incluse
Lungime: 11.3 km
Altitudine minimă : 944 m (Azuga)
Altitudine maximă: 1.520 m (Vf Clăbucetul Taurului)
Urcare/coborâre: + 998 m/ -911 m
Track: aici



Traseu detaliat
Azuga – Vf Clăbucetul Taurului (1.520 m) – 2h 25 min, 4 km
Vf Clăbucetul Taurului – Cabana Gârbova (1.350 m) – 30 min, 1 km
Cabana Gârbova – Clăbucet Plecare (1.490 m) – 50 min, 2.4 km
Clăbucet Plecare – Cabana Susai (1.400 m) – 2h 15 min, 5 km
Cabana Susai – gara Predeal – 1h 20 min, 5.9 km
Detalii suplimentare
Stare marcaj: traseul este bine marcat, că poziționare, vizibilitate și frecvență
Topografie: prin pădure şi gol alpin noi am mers doar pe zăpadă. La coborâre de la Susai la Predeal, mare parte din traseu este pe asfalt.
Vegetație: prima parte a traseului este prin pădure, după care se iese în gol alpin, până la vârf. De pe vârf se continuă în gol alpin până la cabana Gârbova. De la Gârbova la Clăbucet plecare se urcă prin porţiuni de pădure şi poieni. De la Clăbucet plecare se coboară pe pârtie pe lângă pădure; când traseul coteste la dreapta se continuă doar prin padure până la Susai. Coborârea în Predeal se face prin pădure şi pe sosea – pe marginea drumului sunt arbori .