Bucegi: plimbare relaxata pana la Diham Phoenix

Aveam o zi liberă într-un weekend și mult chef de ducă. Acum că am ieșit din izolare și pot să merg la munte, parca mă ard tălpile și mai tare!!!!!!Munte, munte, munte …. mergeeeem! Oriunde, numai cărare să fie! Așa că am discutat cu o amică să dăm o fugă până în Bucegi. Chiar dacă prognoza arată ploaie în proporție de 90% …. să ploua, să dea cu grindină, cu tornadă … să ne ia din traseu și să ne ducă acasă ulterior =))

Am plecat de dimineață, cu trenul, așa cum mergeam la munte pe vremea când eram în Anotimpul 5. Timpul a trecut repede, vorbind și răzând … până când am ajuns la Sinaia. Am crezut că trenul s-a oprit pentru că nu avea intrare în gară … însă a staționat o jumătate de oră. Într-un final vine controlorul să ne spună că s-a defectat motorul, și că o să dureze mult până când o să putem pleca. Partea buna e că suntem foarte aproape de Sinaia, putem să ajungem la o stație de autobuz sau în oraș. Grreat! Aventura începe cu peripeții :))

Într-adevăr .. am ajuns foarte repede la o stație de autobuz. Și am avut noroc că în 10 minute am venit microbuzul de Bușteni. Yaay, suntem din nou pe drum! Și cu o întârziere foarte mică! Dar de fapt … nu ne grăbim deloc. Azi chiar nu e contra cronometru. Mergem până unde putem, până când ne permite timpul, până când suntem confortabile cu vremea. Fără presiune 🙂

Am ajuns în Bușteni o dată cu primii stropi de ploaie. Ne-am echipat la intrarea în traseu, pe Valea Cerbului, și am luat-o încet la pas, fără grabă. Aaaaaah, ce bine e să fii la munte! Să vezi crestele în față! Să respiri aer proaspăt și spălat! Să fii acolo unde vrei, cu cine vrei, fară presiune, fară deadline-uri, fară planuri! Să curgi cu ploaia, cu aerul, cu muntele! Aaah… dulce libertate, bine te-am găsit!

Am făcut un scurt popas la Diham Phoenix, înainte de urcare… și apoi hai la deal! Sus-sus pe panta prostului, care ajunsese un mic derdeluș de noroi … dar ne-am descurcat 🙂 La intersecție am făcut dreapta și am intrat pe drumul spre Diham. Trebuia să avem grijă pe unde călcăm, tot traseul era un veritabil spa pentru bocanci – cursă cu obstacole, bălți și mult, muuult noroi! Cred că încălțămintea noastră o să fie tânără și revigorată :)) Ne mai opream din când în când să facem fotografii, apoi reluam traseul în pas relaxat. Și e așa de bineee! Parcă niciodată nu am mers la munte cu atâta relaxare în bagaj :)))

Când am ajuns la Diham deja se oprise ploaia și soarele începea ușor-ușor să iasă de după nori. Aaa, cabană, bine te-am găsit! Am intrat înăutru și ne-am luat ceva bun de mâncare și ceai cu rom. Ea unul, eu vreo 5. Sunt fan ceai cu rom de la mama Oara :))) Am ieșit afara, pe o băncuță, unde am dat de niște prieteni vechi. Yaaay, asta e unul din lucrurile faine când mergi pe munte-  nu știi cu cine te întâlnești, ce vechi prieteni iți ies în cale 🙂 Am stat de vorbă, depanând amintiri și făcând planuri de mers împreună în alte ture.  Se anunță o vară interesantă 🙂

Când am plecat de la cabană, soarele deja își intrase în drepturi, iar norii se împrăștiaseră, lăsând la vedere Bucegii. Aaaa, minunat! Așa DA! Plecare cu panoramă 🙂 Ne-am întors pe același traseu, în aceeași atmosferă plăcută și relaxantă. Ce îmi pot dori mai mult? Pădure, munte, conversații de suflet, timp prețios și petrecut cu folos. O adevărată binecuvântare 🙂 Între timp ne-au ajuns și prietenii noștri de sus, așa că ultima porțiune de traseu am făcut-o împreună.

Ne-am oprit  jos la Diham Phoenix, pentru o porție de mâncare caldă, după care spre gară. Primul tren spre București era în 40 de minute, așa că am mai profitat de timp, plimbându-ne prin oraș și delectându-ne cu o porție miam-miam de clătite cu vedere la munte. După atâta relaxare, în tren am dormit buștean =)))

Pentru mine asta a fost un mod nou de la merge la munte – fără planuri stricte, fără timpi de atins, fără obiective. A fost o ieșire relaxată între amice, unde orice se întâmplă era binevenit, în care nu aveam un vârf de atins sau un traseu de parcurs. Cu relaxare și încredere, bucurie și timp pentru suflet. Recomand din când în când, face minuni 🙂

Informații traseu

Când: iunie 2020

Durată: 1 zi

Munţii: Bucegi

Traseu: Buşteni – Diham Phoenix – Gura Diham şi retur pe acelaşi traseu

Traseu detaliat

Gara Buşteni – Gura Diham (982 m) – 49 min, 4.2 km

Gura Diham – Cabana Diham Phoenix (1.320 m) – 1h 50 min, 5.2 km

Cabana Diham Phoenix – Gura Diham – 1h 40 min, 5.2 km

Gura Diham – Gara Buşteni – 1h, 4.2 km

Detalii suplimentare

Stare marcaj: traseul este bine marcat, că poziționare, vizibilitate și frecvență.

Topografie: de la gara Bușteni până la Gura Diham se merge pe asfalt. De la Gura Diham până la Diham Phoenix este potecă de pământ, scurte porțiuni de iarbă + drum forestier. Ultima porțiune de coborâre spre cabană este pe potecă de pământ și pietriș.

Vegetație: prima parte a traseului este pe asfalt – cu multă iarbă și câțiva copaci pe marginea drumului. Porțiunea prin pădure este umbroasă. La un moment dat (spre finalul traseului) se iese într-o poieniță, apoi se reintră în pădure. Ultima porțiune de traseu (coborârea spre cabană) nu are umbră.

Surse de apă: râulețele de pe Valea Cerbului, râulețele din pădure (sunt cel puțin 3), cabanele de pe traseu.