Muntii Ciucas – Vf Ciucas din Pasul Bratocea

Tura asta a fost stabilită în 3 minute. Eu am propus să facem o tură, cineva a propus o tură de o zi, eu am zis Ciucaș, cineva a propus dată, altcineva traseul. Scurt, rapid și eficient =)) Și uite așa ne-am strâns un grup de 6 oameni frumoși, cu mâncărici în talpă, dornici de explorat frumusețile Ciucasului într-o zi de toamnă. Fingers crossed să găsim culori faine în pădure 😀

Ne-am dat întâlnire în pasul Bratocea – locul de unde începe și traseul nostru. Facem ultimele pregătiri și luăm la pas poteca. Râdem, glumim, ne reconectam (unii dintre noi nu ne-am mai văzut de ultima oara, adică de prima dată =))), ne bucurăm de peisaj și de o dimineață perfectă. Doar suntem la munte 😀

Părăsim curând zona de pădure și intrăm în zona deschisă – plina de iarbă aurie și vegetație de toamnă. Ajungem la antenă, cotim dreapta și începem să urcăm. Și abia acum mi-am dat seama – eu am mai fost pe acest traseu! Cred că undeva prin 2013, tot toamna. Țin minte punctul acesta de cotitură, copacul, rădăcinile noduroase care se scurgeau în potecă! Și totuși … au trecut 7 ani de atunci. Am uitat aproape tot =))

• 

• 

De la antene începe urcușul ceva mai susținut. Și avem parte de o supriza foarte plăcută – brândușe peste tot! Parcă e primăvară! Toate își ițeau căpșoarele mov și gurile deschise spre soare, vrând parcă să absoarbă și ultimele raze de căldură. Erau minunate! Și atât de multe 🙂

• 

• 

• 

Simt că muntele mă răsfață foarte mult în ultima perioadă, și eu sunt foarte recunoscătoare pentru acest lucru. Cum ajungem în creastă, dăm cu ochii de un peisaj absolut fantastic – se vedea până hăăăăt, în zare! La orizont se vedeau Bucegii atât de clar, de parcă erau la o aruncătură de băț! Waaaaa! Minunat! Mă  simt ca în paradis =))

• 

• 

• 

• 

Ahaaa, îmi mai aduc aminte ceva din traseul ăsta! Formațiunea asta de piatră în formă de Alien! Și voi vedeți alien-ul din profil, da? Nu sunt doar eu cea cu imaginația bogată =)))

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Ultima porțiune de traseu a fost printre cele mai solicitante, pentru că urcai, și urcai, și urcai …. Și parcă vârful nu se mai apropia! Dar și când am ajuns la el, ne-a luat în primire vestitul și arhi-cunoscutul vântos de Ciucaș. Un vânt din ăla tăios, de te învăluia prin toate părțile și nu mai știai în ce parte să te uiți, că oriunde te uitai, iți intra ceva în ochi. Și avea energie în el, nu glumă! Abia dacă am putut să facem 2-3 fotografii și am fugit la adăpost – sau mai bine zis ne-a împins la adăpost =))) Brrr, dar ce ai cu noi, vântule?Am venit să iți dăm binețe, și tu ne faci vânt =)))

• 

• 

• 

• 

De pe vârf am coborât spre cabană, cu gândul la o ciorbă caldă și un ceai la fel de cald. Surpriza însă! Cum intrăm pe poartă, descoperim o curte plină ochi, cu mesele ocupate în proporție de 99%. Am avut noroc că exact când am apărut noi s-a eliberat o masă, spre care ne-am repezit mai ceva ca pisicile când văd cutii. Am cucerit-o și nu am mai lăsat-o din primire =)) și în interior era la fel de înghesuială, iar coada de la bar era aproape cât toată cabana. De vis =)))) Deja auzeam de la cei prezenți că nu mai e ciorbă de comandat, așa că o să ne mulțumim cu a mânca ceea ce avem în rucsac. Noroc că aveau vin fiert – și chiar este bun! Am luat câte o cană și ne-am încălzit un pic, atât cât să rezistăm vântului care nu ne dădea pace nici o secundă. Dar ce-am făcut, șefu’? Nu da, șefu’, că plecam imediat! Terminăm sandvișul ăsta și o luăm din loc =)))

• 

• 

• 

• 

La întoarcere am decis să facem un mic circuit și să o luam pe Tigăi. E un pic accidentat traseul pe aici – suficient cât să ne țină alerți. Am revenit în traseul principal și am reluat drumul până înapoi în pasul Bratocea. A fost funny că nici unul nu reținuse pădurea de la început, și am avut impresia că ne-am rătăcit (cu ditamai poteca lată sub tălpile noastre). Noroc cu un GPS care ne-a arătat că suntem pe calea cea buna și că mai avem câteva minute până la final. Că noi ne înecam că țiganul la mal =)))

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Informații traseu

Când: octombrie 2020

Durată: 1 zi

Munţii: Ciucaş

Traseu: Pasul Bratocea – Şaua Tigăilor – Vf Ciucaş (1.954 m) – Cabana Ciucaş  – Şaua Tigăilor – Pasul Bratocea

Lungime: 20.5 km

Durată : 9 h (cu pauze incluse)

Traseu detaliat

Pasul Bratocea – Vf Ciucaş– 3h 30 min, 7.9 km

Vf Ciucaş – Cabana Ciucaş – 1h 40, 2.7 km

+ , Cabana Ciucaş – Şaua Tigăilor – Pasul Bratocea – 3h 50 min , 9.9 km

Detalii suplimentare

Stare marcaj: traseul este bine marcat, că poziționare, vizibilitate și frecvență

Topografie: Se merge pe potecă de pământ, pietriş şi iarbă. Coborârea dinspre vârf spre cabană prezintă o porţiune scurta de rocă, unde este necesară mai multă atenţie (nu sunt lanţuri, însă nu este nevoie de ele).

Vegetație: Prima portiune de traseu alternează între pădure şi pajiste deschisă. După ce se iese în creastă dăm de tufişuri scurte şi iarbă, ce se păstreaza până pe vârf. Coborârea de la vârf spre cabană este prin pădure şi pajisti, alternanţă ce se pastrează până la finalul traseului.

Surse de apă: cabana Ciucaş. Eu nu am întâlnit altă sursă de apă pe traseu.