Munții Căpățânii: Vf Ursu, vf Cosana și un curcubeu de poveste

Se pare că anul acesta este un moment bun de ajuns în munți mai necunoscuți și nestrabatuti de mine.  Dacă până acum am ajuns în Mehedinți, Cernei sau Latoriței, a venit vremea să ajung și în munții Căpățânii, într-o tură ușoară de două zile organizată de cei de la Patagon. Știam de la început că o să avem de făcut un traseu lejer, ceea ce mă bucură  foarte mult, deoarece am nevoie de un strop de odihnă. Iar seara o să se lase cu o cântare pe cinste 🙂

Cu o săptămână înaintea plecării am urmărit prognoza, care nu se dădea deloc schimbată din ploaie zilnică. Și așa a rămas până sâmbătă, când ne-am pornit noi la drum. Eh, asta e! O să vedem la fața locului cum se prezintă situația și decidem dacă facem sau nu ceea ce ne-am propus. În cel mai rău caz o să fie cu relaxare totală și mai mult timp petrecut cu oamenii 🙂

Drumul până la cazare ne-a luat cam 3 ore și jumătate. Suntem cazați la pensiunea Vârful Roman, situată în vecinatea vârfului cu același nume. Am plouat destul de tare pe drum, însă când am ajuns noi la pensiunea brusc s-a înseninat și a ieșit soarele. Yaaay, se pare că avem noroc! O să putem merge să facem traseul propus 😀

• 

• 

Am lăsat bagajele grele în camere, am luat rucsacii de tură și am plecat aproape imediat spre destinația noastră de astăzi – vf Ursu. Traseul este unul foarte lejer, care șerpuiește în mare parte pe drum auto neasfaltat, cu vedere directă către Buila Vânturarița. Am avut plăcuta surpriză să dau peste primele flori de rhododendron (puține, dar erau! Prima pată de roz alpin din acest an!) și de multe, dar muuuulte brândușe! Parcă niciodată nu am văzut atâta puzderie de brânduse laolaltă! Și atât de târziu în sezon 🙂

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Pe măsură ce urcam, cerul începea să se coloreze în gri și răcoare. Plafonul de nori a coborât extrem de jos, vedeam perdeaua de ploaie de pe versantul alăturat și începea să fulgere undeva în depărtare. Hmm, se pare că norocul nostru este pe cale să fie spălat de o furtună montană. Și chiar ne-a udat un pic  până am ajuns în vârf 🙂

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Colegii şi-au exprimat dorința să se întoarcă la pensiune, însă mie încă nu mi-a trecut cheful și dorul de plimbare. Mi-am luat la revedere de la ei și împreună cu alți doi participanți am pornit-o spre vârful Balota, cu un ochi la traseu și cu altul la norii ce dansau în față noastră. Era de-a dreptul fascinant să trecem prin peisajul care se modifica din secundă în secundă 🙂

• 

Când am ajuns pe vârful Cosana, a venit peste noi un nor ce ne-a acoperit complet. Minunat, whiteout!  Bine că e cu intermitențe și avem și noi posibilitarea să admirăm peisajul – chiar și pentru câteva secunde. Cât de frumos se conturează crestele la orizont 🙂

• 

• 

• 

• 

• 

Am apucat să mai mergem câteva minute – și am auzit un zumzet fin, că o bătaie de aripi de libelulă, ce creștea în intensitate. Ooo, cunosc sunetul ăsta! Se apropie ploaia! Și chiar așa era – pe versantul vecin se vedea perdeaua subțire de apă ce înainta cu repeziciune către noi. Ce să facem, ce să facem? Mai e puțin până pe Balota, dar e oare safe să mergem? La cum se prezintă situația, în câteva minute o să toarne, iar vizibilitatea a scăzut din nou până la punctul în care abia mai vedeam. Hmmm… hai să ne întoarcem. Nu are rost să ne riscăm sănătatea pentru încă jumătate de oră și un vârf din care nu vom putea vedea nimic. Vor mai fi ocazii de ajuns în zonă 🙂

• 

• 

Intuițita mea a fost corectă – în  mai puțin de 5 minute  a început să toarne. Cu un pic de grindină la început, ca să nu ne plictisim =))) Ne-am echipat în viteză și am decis că să nu mai urcăm sus pe creastă – o să tăiem curba de nivel, este și mai scurt și mai safe. Și uite așa am mărșăluit noi, făcând slalom printre bălți, pete de zăpadă și covoare de brânduse, până când am ajuns din nou în drumul neasfaltat ce ne scotea direct la pensiune.  Pe măsură ce ne apropiam, ploaia a început să scadă în intensitate. Ok, nu îmi spune că atunci când ajungem o să iasă soarele și o să fie senin și frumos, că ar fi prea de tot =))

Mda… și așa a fost. Când mai avem 500 m până la cazare a ieșit soarele și s-a înseninat brusc, de parcă nu turnase cu găleata în urmă cu 5 minute =))) Singurul indiciu că a plouat era un curcubeu dublu și intens, ce ne-a bucurat privirile cu mult după ce am ajuns la pensiune. Măcar atât 🙂

• 

Seara am încins o super cântare în sala de mese. Dacă vrei să vezi atmosfera și să te bucuri de muzică de atunci, poți asculta pe Youtube câteva înregistrări, precum Din prea mult sau prea puțin (Vasile Șeicaru). Audiție plăcută 🙂

Informații traseu 

Când: iunie 2021

Durată: 1 zi

Munţii: Căpățânii

Traseu: pensiunea Vârful Roman – vf Ursu (2.124 m)– vf Cosana (2.047 m) și retur

Durată: 5h, cu toate pauzele incluse

Lungime: 13.6 km

• 

Traseu detaliat

+ Pensiunea Vârful Roman – vf Ursu – vf Cosana : 2h 45 min, 7.3 km

(nemarcat + ) Vf Cosana – curbă de nivel – pensiunea Vârful Roman : 2h 15 min, 6.3 km

Observație: timpii includ și pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: traseul este marcat destul de sporadic după părăsirea drumului neasfaltat.

Topografie: prima parte a traseului șerpuiește pe drum neasfaltat, după care se merge prin iarbă scurtă.

Vegetație: tot traseul este cu vegetație scurtă – iarbă, tufișuri scurte. Nu veți întâlni surse de umbră!

Surse de apă: un izvor captat – cam la o oră de mers de la pensiune (este pe partea dreaptă a potecii).