Social media

Sustine Chitara Calatoare.ro

Dacă poveştile mele te-au ajutat (în orice fel), poţi susţine blogul printr-o mică donaţie. Cam cât o cafea de mică. Mulţumesc mult 🙂 !

Parcul Național Cheile Nerei Beuşnita – Poiana Potoc, Cetatea Bei, Ochiul Bei, cascadele Beuşnita I şi II

Ultima zi din aventura noastră departe de casă este şi cea mai necunoscută. Dacă până acum am ştiut ce trasee vreau să fac (Cheile Nerei şi La Tunele+Şuşara), ziua de astăzi a fost cu traseu stabilit la ghici şi noroc. Pe drumul forestier ce merge spre camping am văzut începutul unui traseu spre Poiana Potoc  – şi m-a făcut curioasă. M-am uitat pe harta de la intrarea în parc şi am văzut că pot să fac circuit până la camping. Bun – ăsta rămâne traseul de azi!

Prima parte a traseului este prin pădure – şi este marcat destul de sporadic. Au fost momente în care nu ştiam pe unde să continuăm, deoarece nu mai erau marcaje în zonă, iar pe hărțile noastre montane/aplicații traseul ăsta nu prea există. Însă am reuşit să ne descurcăm (ce să faci, când sunt mai multi ghizi montani în grup, o scoți la capăt!) şi am ajuns într-un final în poiana Potoc – o întindere nesfârşită de galben ce stropeşte dealul, sub căldura înăbuşitoare a soarelui. Pentru că era cald şi zăpuşeală din plin 🙂

Traseul traversează poiana (la fel, marcajele sunt sporadice, noi am avut noroc că era vară şi se vedea poteca bătătorită – în rest nu sunt stâlpi indicatori, doar marcajul ce apare pe câte o piatră) şi am iesit la asfalt. Ştiam că avem de mers o bucată de drum prin civilizație, înainte de a face la dreapta pentru a continua traseul către cetatea Beiului (sau cetatea Ilidia sau cetatea Socolari). Eh, şi asta a fost partea cea mai frumoasă – deoarece marginea drumului era plină de tufe doldora de mure. Jackpot! Toți eram afundați până la brâu, cu mâinile pline de fructe şi limba mov. A fost minunat – şi absolut delicios!

Pentru a continua traseul spre cetate, din drumul asfaltat se face la dreapta pe un drum de țară. Nu este nimic marcat, trebuie să ştiti care este intersecția. De acolo am urcat uşor pe coama dealului, încercând să nu ne topim sub arşită. Mai făceam câte o pauză de mure, mai căutam câte o ciocolată în rucsac şi vedeam că am ciocolată topită, mai puneam un strat de cremă de soare … Şi apoi o luam din loc 🙂

Partea aceasta de traseu este şi ea destul de slabă. Primul indicator – un stâlp – l-am întâlnit la aproximativ 20 de minute  de la părăsirea soselei. Există indicatoare la intersecțiile mari, însă până acolo cam trebuie să te descurci. Repet – noi am avut noroc că am mers vara, deoarece se vede bine poteca prin iarbă. Dacă era totul acoperit cu zăpadă nu ştiu cum făceam 🙂

Când am ajuns la intersecția spre cetate, grupul s-a despărțit în două. O parte au luat-o direct spre camping, iar o parte am plecat spre cetate. Cum să ajung eu la o cetate şi să nu o văd? Nnnț, aşa ceva nu se poate! Aşa că am îndurat disconfortul urcării dealului şi bălăuririi prin iarbă şi tufe, de dragul vizitării cetății. La fel, traseul nu este bine marcat, sunt doar câțiva stâlpi – în rest am mers după aplicație.

Am rămas foarte dezamăgită când am ajuns la cetate, deoarece a rămas din ea doar un zid. Atât. Şi noi am urcat 50 de minute până aici, in caniculă şi cu apa pe terminate. Dar nu a fost în van – panorama din apropierea cetății este de-a dreptul spectaculoasă! Pereți mari de scâncă verticală ce se afundă în pământ, dealuri verzi ce înconjoară peisajul 360 de grade … şi un fir de vânt! Asta a fost cetatea de pe tort =))))

I-am dat cât am putut noi de repede în jos, deoarece nici unul nu prea mai aveam apă şi deja atmosfera începuse să fiarbă – şi noi împreună cu ea. Am coborât repede la intersecție şi am luat-o la vale. Norocul nostru a fost că porțiunea de coborâre a fost majoritatea prin pădure – şi am putut să ne mai răcorim. Pfiu, cât de bine se simte! Acum abia aştept să ajung la Nera, să mă stropesc cu apă rrrrece şi să beau un litru. Parcă eram Setilă din Harap Alb =)))

Am ajuns  restul de repede la bază – şi fiindcă mai aveam timp, am lungit un pic traseul pentru a merge şi la Ochiul Bei şi cascada Beuşnita.  De unde am coborât noi se făceau 20 de minute până la lac si 50 minute până la cascadă. Le-am găsit pe toate aşa cum le ştiam de acum 10 ani – lacul de un albastru ireal, iar cascada destul de sărăcăcioasă în apă. M-am bucurat enorm că am reuşit să ajung aici 🙂

Surpriza a fost când unul dintre colegi a propus să mergem la cascada Beuşnita II. Cum, mai este o cascadă în zonă – şi chiar mai frumoasă? Perfect, mergem! Traseul este un pic provocator, în sensul că se urcă destul de abrupt o porțiune – dar se merită din plin! Cascada asta este într-adevăr mai mare şi mai bogată decât prima – şi atât de răcoroasă! O minune 🙂

Drumul de întors până la camping ne-a luat aproximativ o oră. Mă dureau toate cele (după 3 zile de traseu, zic şi eu că mă resimt), eram un pic deshidratată şi aveam nevoie  disperată de o baie – dar sunt atât de fericită! Am reuşit să petrec câteva zile de poveste într-un loc fantastic, alături de nişte oameni super mişto. Oboseala trece, amintirile rămân 🙂

Seara am avut păstrăv proaspăt la gratar (Ştefan, eşti de milioane!) şi clătite cu ciocolată. Am scos pentru a patra oara chitările şi am făcut spectacol – aşa un pic, deoarece mâine ne aşteaptă drum lung înapoi spre casă. Ah, şi am văzut şi noi o perseidă! A traversat cerul dintr-o parte în alta. A răsunat camping-ul de chiotele noastre de bucurie =)))

Informații traseu

Când: august 2023

Durată: 1 zi

Traseu: Camping Valea Beiului – Cetatea Potoc – Cetatea Beiului (Socolari/Ilidia) – Ochiul Bei – Cascada Beuşnita I – Cascada Beuşnita II – Camping Valea Beiului

Durată: 6h, fără pauze

Lungime: 23 km

  • Model traseu: circular
  • Sezonalitate traseu: se poate face în patru sezoane, cu echipament adecvat.
  • Punct plecare: Camping Valea Beiului
  • Punct sosire: Camping Valea Beiuui
  • Dificultate traseu: mediu, din prisma lungimii
  • Porțiuni tehnice: traseul nu prezintă porțiuni tehnice
  • Echipament recomandat: bocanci cu talpă aderentă, pantaloni de munte (nu blugi), bluză de corp tehnică, geacă impermeabilă/windproof, polar, buff/ceva de pus pe cap, ochelari de soare, cremă de soare, trusă de prim ajutor, minim 2 l apă
  • Altitudine minimă: 219 m (drum forestier între Camping şi Podul Beiului)
  • Altitudine maximă: 601 m (aproape de cetatea Beiului)
  • Urcare/coborâre: +576 m/ -576 m

Traseu detaliat

Camping Valea Beiului – Intrarea în traseu spre Poiana Potoc: 30 min, 2.4 km

Bulina galbena 20 Intrarea în traseu – Poiana Potoc – coborâre în DJ571K: 53 min, 2.6 km

Coborâre în DJ571K – părăsire DJ571K: 12 min, 0.8 km

Cruce galbena 20 Loc părăsire DJ571K – Cetatea Beiului: 1h 24 min, 5.3 km

Cruce galbena 20 + cruce rosie + Banda galbena 20 Cetatea Beiului – Lacul Ochiul Bei: 1h 20 min,  5.7 km

(Banda galbena 20 + nemarcat) Ochiul Bei – Beuşnita I – Beuşnita II: 40 min, 2 km

(nemarcat +Banda galbena 20) Beuşnita II – Beuşnita I –  Camping Valea Beiului: 1h, 4 km

Observație: timpii nu includ pauzele luate pe traseu, doar timpul efectiv de mers.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt destul de sporadice – recomand să aveți o hartă sau un track pentru ghidare.

Topografie: de la Camping Bei până la intrarea în traseu spre Poiana Potoc se merge pe drum neasfaltat. Până la ieşirea în Poiana Potoc se merge pe potecă de pământ, prin pădure. Secțiunea de poiană este pe potecă de pământ. Urmează o porțiune scurtă de asfalt, după care se trece iar pe potecă de pământ. Aproape de cetate este o scurtă porțiune unde se urcă pe pietre mari. Coborârea de la cetate până în şa este pe potecă de pământ şi uneori pietriş. Din şa până la Ochiul Bei şi Beuşnita I & II se merge pe potecă de pământ.

Vegetație: traseul de la Camping până la ieşire in Poiana Potoc este majoritatea prin pădure, cu scurte ieşiri în luminişuri cu vegetație înaltă. În poiană avem vegetație înaltă. Pe marginea porțiunii asfaltate este vegetație scurtă, plus multe tufe de mure. Porțiunea dintre ieşirea de pe DJ571K până aproape de cetate este prin câmp deschis, cu vegetație scurtă şi foarte puține surse de umbră (am întâlnit câțiva copaci sporadici). În drum spre cetate există un pasaj de aproximativ 10 minute de mers prin pădure. Coborârea de la intersecția cu cetate spre şa este majoritatea prin pădure. Din şa până la Beuşnita II se merge prin pădure.

Sursă de apă: râul Nera, un izvor captat la ieşirea din Poiana Potoc (este pe partea stângă, îl recunoaşteți uşor după cuva de piatră pentru adăparea animalelor).

Tarif intrare în Parcul Național Cheile Nerei – Beuşnita: 10 lei/persoană.

Noi am pus corturile în Camping Valea Beiului, aflat la 4 km de Podul Bei şi la o aruncătură de băț de Păstrăvaria Bei şi Cabana Valea Bei. Campingul are toalete ecologice, un foişor cu curent electric şi locuri de vatră. Foarte aproape este râul Cerna, pe malul căruia aveți acces şi se poate face o baie (cine are curaj să se bage în apa rece) sau puteți pune diverse la răcit. Nu există izvor pentru apă potabilă, însă se poate lua apă din Cerna mai sus de păstrăvărie (la vreo 5 minute de mers pe potecă). În camping se poate ajunge cu o maşina mică. Tarife de campare:

*Campare cort mic (1-3 persoane) – 40 lei/zi

*Campare cort mijlociu (4-6 persoane)  – 60 lei/zi

*Campare cort mare (< 6 persoane)  – 80 lei/zi

*Parcare auto (pentru cei necazați la campare sau la camping) – 20 lei/zi

*Parcare rulotă/autorulotă/microbuz (pentru cei necazați la cazare sau la camping) – 50 lei/zi

La Păstrăvărie puteți servi masa (un păstrăv cu mămăliguță era 45 lei) sau cumpăra diverse băuturi.

Comments Off
×