Tură de o zi până pe vârful lui Andrei

Da, vreau să merg! Atât am putut spune când am văzut propunerea lui Alin pentru această tură. Aveam un weekend liber, descrierea o plasa ca o tură medie, se putea ajunge cu trenul până la locul de începere a traseului …. Un triplu Ooooh yeah! Mergem la munte!

Habar nu aveam că în acel weekend va fi prima zi de iarnă adevărată – aşa că atunci când am ieşit din casă pe la 5 dimineaţa şi m-a “izbit” imaginea parcării ce dormea liniştită sub centimetri buni de zăpadă, am rămas încremenită lângă uşa blocului. A venit iarna în Bucureşti! Şi dacă aici este aşa cum este … oare cum e la munte? Ce noroc că o sa aflu astăzi!

Am luat trenul şi am coborât în gara Predeal, unde ne-am reîntâlnit cu ceilalţi participanţi la tură.  Eram un grup mare, de 18 persoane, şi veneam cu 2 trenuri. Dintre care unul a întârziat 20 de minute, că deh … iarna vine întotdeauna prin surprindere în România =)))) de acolo ne-am împărţit pe taxi-uri pentru ajunge cu toţii la punctul de intrare în traseu – şi anume bariera de la Cioplea. De acolo .. tot în sus 🙂

Traseul începe lin, prin pădure, printr-o zăpadă ce ne ajungea un pic mai sus de glezne. Toată pădurea purta haine groase şi albe, iar ninsoarea nu dădea semne că ar vrea să se oprească în curând. Ce mai, atmosfera aceea de basm de iarnă de care nu poţi să te mai saturi 🙂 Dacă eram singură m-aş fi oprit din 10 în 10 minute să fac fotografii, atât de frumos şi de feeric era 🙂

Ştiam că astăzi o să mergem majoritatea drumului prin pădure – cu scurte porţiuni de ieşire în gol alpin. Şi într-adevăr, au fost câteva locuri în care am putut să vedem puţin mai departe de coroanele grele ale copacilor din proximitate. Destul de puţin, deoarece ceaţa deasă nu lăsa foarte mult loc de admirat, ci mai mult de imaginat. Şi cu toate astea, m-am bucurat la maxim de ele 🙂

Nici nu am simţit când am ajuns pe vârf. Noroc cu aplicaţiile montane, că altfel am fi trecut foarte repede pe lângă mica bornă de ciment. Sau poate nici măcar nu am fi observat-o =))) mi-am adus aminte de tura din Suhard, când după câteva ore de bălăureală prin sălbăticie şi înotat prin iarba înaltă am ajuns pe vârf, care la fel – era “împodobit” cu o mica bornă fără plăcuţă. Astea sunt vârfuri doar pentru cine într-adevar vrea să se plimbe până la ele =)))

La coborâre am hotărât să îi dăm un pic pe nemarcat, deoarece eram în întârziere. Aşa că am luat firul unei văi ce dădea într-un drum forestier – şi am avut parte si de un pic de aventură! Norocul nostru a fost că nu era apa mare şi că puteam să trecem lejer de pe un mal pe altul, atunci când traseul o cerea. Un strop de nenoroc a fost o coborâre scurtă, dar ceva mai accentuată, ce avea potenţial să te pună în fund.  Dar ne-am descurcat admirabil 🙂

De la drumul forestier drumul a fost extrem de lejer şi cunoscut – pentru că o parte din el îl parcursesem deja la dus. Am avut norocul să ajungem într-un luminiş la final de apus, exact când zarea era colorată în rozul cel mai aprins şi luna abia îşi făcea apariţia pe cer. Atunci am putut să vedem Piatra Mare şi tot peisajul impresionant din jur. Aaaaaa, de poveste!

Ultima parte a traseului am parcurs-o pe întuneric. Era ger de îngheţa nasul, însă luna lumina atât de frumos şi de puternic încât nu aveam nevoie de frontală.  Mie nu îmi place să merg noaptea, am impresia că sunt multe animale care pândesc la adăpostul perdelei de negru şi abia aşteaptă să mă înhaţe, însă de data asta chiar am savurat experienţa. Eram mulţi, râdeam, vorbeam – toată pădurea ştia că suntem acolo. Ȋn plus, e weekend, animalele sunt şi ele în vacanţă =))

Am ajuns jos la bariera la Cioplea în jur de ora 18. Unii mai doreau să rămână în Predeal pentru o masă caldă, eu am ales să merg cât mai repede acasă. Asa că ţuşti în taxi până la gară, ţuşti în tren (am avut norocul să prind loc la unul care venea în 10 minute) şi apoi acasă, cu multă bucurie în suflet şi o zi aproape perfectă de iarnă petrecută pe munte. Aşa DA!

Informaţii traseu

Când: ianuarie 2024

Durată: 1 zi

Traseu: Predeal (bariera de la Cioplea)  – Şaua Pietricica – Vârful lui Andrei (1.447 m) – La Captare – Şaua Pietricica – Predeal (bariera de la Cioplea)

Durată: 6h 30 min (fără pauze)/ 8h 45 min (cu pauze)

Lungime: 21.2 km

Traseu detaliat

Bariera Cioplea – Şaua Pietricica: 5,9 km, 1h 40 min

Şaua Pietricica – Poiana Stânei din Pietricica: 1.2 km, 25 min

Poiana Stânei – Vârful lui Andrei: 4.7 km, 1h 30 min

(nemarcat + ) Vârful lui Andrei – nemarcat – drum forestier (trece pe la Captare)  – Şaua Pietricica: 3,5 km, 1h

Şaua Pietricica – Bariera Cioplea: 5,9 km, 1h 30 min

Observaţie: timpii sunt aproximativi şi includ doar partea de miscare, nu şi pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt bine poziţionate, atât ca frecvenţă cât şi ca vizibilitate. Pe Munţii Noştri traseul apare ca fiind marcat rar, noi însă nu am avut probleme în a găsi marcajul.

Topografie: începutul traseului este pe drum forestier, după care pe potecă de pământ.

Vegetaţie: majoritatea traseului este prin pădure deasă, cu scurte porţiuni de ieşit în poieniţe.