Social media

Sustine Chitara Calatoare.ro

Dacă poveştile mele te-au ajutat (în orice fel), poţi susţine blogul printr-o mică donaţie. Cam cât o cafea de mică. Mulţumesc mult 🙂 !

Munţii Căpăţânii: tură de 1 zi până pe vârful Ursu

Mi-era dor de zona asta! Mi-am promis mie că o să revin aici, după tura din 2021, când ne-a plouat cu găleata și am prins unul dintre cele mai faine curcubeie ever. Îmi doream să parcurg cât mai mult din creastă, deoarece atunci vremea ne-a deturnat planurile. Așa că atunci când oamenii din Mioritic Adventures m-au invitat într-o tură de două zile, dar nu știau unde să meargă, am propus acest loc. Sunt pensiuni multe în zonă, trasee destul de ușoare și multă frumusețe la tot pasul. Să fie cu bucurie și relaxare 🙂

Ne-am strâns din mai multe colțuri de țară, așa că a fost un pic mai dificil cu sincronizatul și ajunsul cu toții la punctul de intrare în traseu – care este pensiunea Vârful lui Roman. Se poate ajunge aici cu mașina, și e nevoie de una destul de robustă – drumul este neasfaltat și destul de accidentat, mai ales în apropierea pensiunii. Am avut cu toții un dram de noroc și am reușit să ajungem cu bine – atât noi, cât și mașinile. Ne-am echipat de traseu, am făcut o fotografie de grup și am pornit agale la drum. Ne aștepta o zi de poveste 🙂

Prima parte a traseului şerpuiește pe un drum neasfaltat, într-o urcare lejeră pe care abia o simțim. Mai mare bătaie de cap ne dădea terenul foarte apos, în care ni se afundau bocancii până aproape de gleznă. La asta nu mă așteptam =))) Încercam să ocolim zonele, să ne croim drum pe peticele cu zăpadă, care începeau să fie din ce în ce mai dese. Între timp peisajul începea să se deschidă și să apară alte masive muntoase la orizont. Am recunoscut doar Buila-Vânturarița – muntele care mi-a dat niște dureri mari de ligamente acum ceva ani. Amintirile mă chinuiesc =)))

Mergeam extrem de relaxați, bucurându-ne de peisaj și de companie. Discutam de turele recente, de turele viitoare și câte și mai câte. Așa e când te întâlnești cu oameni dragi cu care nu ai mai împărțit drumurile 🙂 Aproape că nici nu am simțit când am ajuns la punctul în care puteam alege – o luăm pe nemarcat, pe traseul pe care eu l-am făcut data trecută, sau încercăm ceva nou? Noutatea a câștigat detașat, așa că am păstrat drumul și i-am dat voinicește înainte până în Curmătura Roșie, unde este punctul de intersecție a mai multe trasee. Indicatorul din șa indica aproximativ o oră până pe vârful Ursu. Am privit în direcția de mers – și ne aștepta o urcare frumoasă, pe o zăpadă imaculată. Pfuai, presimt că o să fie fain!

Și așa a fost! Mersul pe zăpadă proaspătă, croirea propriei poteci, libertatea de a merge pe unde te poartă pașii – au ceva aparte. Îmi place la nebunie să pun pas lângă pas, în urcare ușoară și continuă – să simt zăpada cum scârțâie sub bocanc. Mai ales că avem parte de o vreme absolut superbă, cu un cer albastru ce făcea un contrast extrem de fotogenic cu crestele albe. Ah, uite, în zare au apărut Făgărașii! Acum nu mai știu încotro să mă uit, îmi pare rău că nu am mai mulți ochi =)))

Ultima porțiune de urcare mi-a plăcut cel mai mult. Am lăsat oarecum grupul în spate, deoarece simțeam nevoia să parcurg singură poteca. M-am încăpățânat să urc drept, pieptiș, luând panta în plin. Simțeam bocancii cum mușcau zăpada, afundându-se când mai mult, când mai puțin. Am bătut trepte până sus, admirând zăpada imaculată și valurile croite de vânt. Absolut superb! Era atâta liniște, atâta pace … doar eu și muntele. Un punct mic și roz în imensitatea de alb și frig. Am simțit atâta recunoștință că pot trăi acest moment 🙂

Pe vânt ne-a dat binețe vântul, care ne biciuia fețele cu multă îndârjire. Mă bucur să văd că am pus plăcuţă în vârf, acum știe omul unde a ajuns =))) M-am uitat cu un pic de tristețe la vârfurile Cosana și Balota, pe care știam că nu o să le văd astăzi. Asta e semn clar că o să mai ajung cel puțin o dată în zonă =))) Am făcut repede câteva cadre și am luat-o la vale, deoarece era extrem de frig. Deja înghețaseră mâinile!

Cum se face cel mai ușor coborârea? Pe fund, bineînțeles =)) O bucată bună din partea cea grea de la urcare am parcurs-o acum chiuind de fericire, cu niște viteză bună la bord. Atât cât a fost zăpada bună, că la baza vârfului era deja mult prea apoasă. Dar a fost așa de faaain! M-am distrat la maxim!

Pentru că nu doream să facem același traseu și la întors, am scurtat pe nemarcat, coborând lin până aproape de stână. De acolo am urcat drumul până la mașini, “înotând” prin poteca băltoasă. Ce ciudat e să am parte atât de zăpadă extrem de faină, dar și de teren mlăştinos în aceeași tură! Dar așa e la munte – te adaptezi și mergi mai departe 🙂

Ne-am întors la pensiune, unde seara am petrecut-o în cântece de chitară. Când ai trei chitariști, atmosfera și distracția sunt garantate! Mai ales că eram diferiți, fiecare avea propriul repertoriu și propria interpretare. A fost o seară …. Lungă =))) Dar atât de faină!!

Informații traseu

Când: martie 2024

Durată: 1 zi

Traseu: Pensiunea lui Roman – Curmătura Roșie – Vf Ursu (2.124 m) – nemarcat – Pensiunea lui Roman

Durată: 3 ore (fără pauze)/ 4 ore și 30 de minute (cu pauze)

Lungime: 10,3 km

  • Model traseu: circular
  • Sezonalitate traseu: se poate face tot anul, cu echipament adecvat
  • Punct plecare: Pensiunea Vârful lui Roman
  • Punct sosire: Pensiunea Vârful lui Roman
  • Dificultate traseu: ușor
  • Porțiuni tehnice: traseul nu prezintă porțiuni tehnice
  • Echipament recomandat: bocanci cu talpă aderentă, pantaloni de munte (nu blugi), bluză de corp tehnică, geacă impermeabilă/windproof, polar, buff/ceva de pus pe cap, ochelari de soare, cremă de soare, trusă de prim ajutor, minim 2 litri apă
  • Altitudine minimă: 1.672 m (aproape de pensiunea Vârful lui Roman)
  • Altitudine maximă: 2.124 m (vârful Ursu)
  • Diferență pozitivă de nivel: +508 m

Traseu detaliat

Triunghi rosu 20 Pensiunea Vârful lui Roman – Curmătura Roșie: 1h 15 min, 4 km

Banda rosie 20 Curmătura Roșie – vf Ursu: 35 min, 1.6 km

(Banda rosie 20+nemacat+Triunghi rosu 20) Vf Ursu – Pensiunea Vârful lui Roman: 1h 15 min, 5.6 km

Observație: timpii sunt aproximativi și includ doar partea de mișcare, nu și pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt destul de sporadice, însă traseul este intuitiv.

Topografie: tot traseul este pe potecă de pământ și piatră.

Vegetație: Tot traseul este prin vegetație scurtă.

Surse de apă: Pensiunea Vârful lui Roman. Eu nu am identificat alte surse de apă pe traseu.

Răspuns

Notă comentariu

×