Munții Leaota – tură de o zi pe Vârful Sântilia Mare

Aveam o “fantezie” cu acest vârf de aproximativ un an de zile. Văzusem tura la cineva și mă fascina – ca orice zonă necunoscută, de altfel. Am așteptat să vină primăvara pentru a putea planifica tura – și iată că s-au aliniat astrele (sau a avut Cătă ziua liberă) și am stabilit să mergem. Yu-huu, abia aștept!

Intrarea în traseu este de la Podul Dâmboviței, de la o intersecție de drumuri. Am parcat mașina pe margine (e loc pentru minim 2-3 autoturisme), ne-am echipat și am luat-o agale pe drumul asfaltat. Era dimineață, doar noi doi în zonă și verdele crud al pădurii. Și o vreme atât de bună de bălăurit 😊

După ce am trecut un pod am intrat pe traseul propriu-zis – în Cheile Crovului. Foarte sălbatice, cu porțiuni de stâncă și multă verdeață. Eram doar noi doi pe traseu, așa că fluieram destul de des, pentru a avertiza animalele că suntem în zonă. Nu îmi era frică, doar că … nah, nici nu vreau să am motive ca să îmi fie. 😊 O singură dată a fost un moment mai tensionat, când am auzit zgomot în spate și m-am speriat un pic. Am tras o fluierătură de a zguduit pădurea și am luat-o repede în sus, cu intenția să evităm orice mișună prin tufișuri. Și nu, nu vreau să știu ce a fost. 😂

Am prins Cheile Crovului secate – cel puțin în prima jumătate a lor. După care, undeva în partea superioară, am fost plăcut surprinsă să aud susurul apei. Ah, cât de plăcut este să mergi pe malul unui râuleț, parcă e mai … plină experiența 😊

La ieșirea din chei am ajuns pe un platou, cu mulți copaci căzuți și vedere directă asupra Pietrei Craiului. Se vedea minunat! Mi-a mai crescut un pic motivația în mine, să merg cu peisaje frumoase la orizont! De acolo traseul continuă pe ceea ce pare a fi un drum forestier. Urcă lin și ușor, în curbe largi și strâmte, până la o intersecție cu un alt traseu – traseul nostru de întoarcere. De aici părăsim pădurea și intrăm încet spre traseul de creastă.

Încă eram singuri pe traseu – și ne obișnuisem cu asta. Doi oameni care umblă prin sălbăticie, cu toată poteca sub picioare. Mare ne-a fost mirarea când la un moment dat, când am cotit pe drum, am văzut un grup de oameni care lua prânzul! Ia uite, nu suntem singurii berleuzi care se aventurează prin aceste locuri! E plăcut să știu că mai sunt oameni în zonă, și în același timp … parcă mi-ar fi plăcut să fie o tură solitară. Dar hei, muntele este pentru toți și avem cu toții un locșor pe poteci. Să îi dăm înainte. 😊

Am decis să facem circuit până pe vârf. Așa că la dus am luat-o spre Curmătura Fiarelor, până pe creastă, după care am cotit la stânga pentru a merge spre Sântilia Mare. Și cum am ieșit pe creastă, ne-a luat în primire un vânt care mai-mai să ne pună la pământ. Cum mă, până acum liniște pe mare, și acum uragan? Iar am cărat drona degeaba 😂

Pe vârf am poposit foarte puțin, datorită alizeului de creastă care ne gonea din orice direcție. Am făcut câteva cadre și am coborât până într-un loc mai ferit, pentru a lua prânzul. Stăteam pe iarbă, cu un peisaj superb în fața ochilor, și mâncam din sandviș. Și mi-am adus aminte de celebrul banc “De ce merg oamenii la munte? Să mănânce în locuri cu priveliște”. Mda, e adevărat 😂

După bine-meritata masă am continuat coborârea până la intersecție, și de data asta am luat-o înainte. Am străbătut o pădure, coborând în ritm lent și lejer, până când am ajuns în satul Fundățica. De acolo traseul a continuat pe un drum forestier luuung, cât o zi de post, până când am ajuns din nou la intrarea în Cheile Crovului. În zonă erau stânci de cățărat și câțiva oameni erau la baza acestora – printre care și unul care părea să fie ranger în zonă. Am intrat în vorbă cu el și printre altele i-am spus traseul nostru de astăzi. Când a auzit că am fost în Cheile Crovului, a făcut ochii mari. “Ați fost doar voi doi? Știți că e ursărie în zonă, nu?” Aaaaaahm, acum știm! Deci zgomotul acela care ne-a speriat, e posibil să fi fost … Martinică? Nici nu vreau să mă gândesc! Bine că suntem sănătoși și întregi!

Am ajuns repede la mașină, ne-am dezechipat și am plecat spre București. Supraviețuitori, fără ca măcar să știm că am fost în pericol! Asta da noroc. 😂

Informații traseu

Când: mai 2024

Durată: 1 zi

Traseu: Podul Dâmboviței – Cheile Crovului – Curmătura Fiarelor – Vf Sântilia Mare (1.887 m) – Fundățica – La Uluce –  Podul Dâmboviței

Durată totală: 6h 15 min (fără pauze) / 8h (cu pauze)

Lungime totală: 23.3 km

Traseu detaliat

Podul Dâmboviței – Intrare în Cheile Crovului: 15 min, 1.1 km

+ Cheile Crovului – intersecție – Curmătura Fiarelor – Vf Sântilia Mare: 3h , 9.2 km

Vf Sântilia Mare – Fundățica: 1h 35 min, 5.9 km

Fundățica – La Uluce – Podul Dâmboviței: 1h 30 min, 7.1 km

Observație: timpii sunt aproximativi și includ doar partea de mișcare, nu și pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt bine poziționate, atât ca frecvență cât și ca vizibilitate.

Topografie: majoritatea traseului este pe potecă de pământ și piatră.

Vegetație: Până la intersecția spre Curmătura Fiarelor se merge prin pădure. De la intersecție până la Curmătura Fiarelor, pe vârf și înapoi este vegetație scurtă și jnepeniș. De la intersecție până în Fundățica și apoi spre Podul Dâmboviței se merge prin pădure.

Surse de apă: apă din Cheile Crovului (în partea superioară a cheilor).