Social media

Sustine Chitara Calatoare.ro

Dacă poveştile mele te-au ajutat (în orice fel), poţi susţine blogul printr-o mică donaţie. Cam cât o cafea de mică. Mulţumesc mult 🙂 !

Creasta Baiului, de la Azuga la Comarnic

Asta e o tură pe care mi-am dorit-o de multă vreme. Toată creasta Baiului, într-o zi! Știam că este lungă, nu neapărat dificilă, și că am nevoie să fiu pe traseu când stânele nu sunt prezente – datorită câinilor despre care am auzit niște povești… nu tocmai plăcute. Cumva astrele s-au aliniat și oportunitatea de a da o fugă în zonă a venit mai repede decât mă așteptam. Creasta Baiului, here I come!

Pentru a fi cât mai eficienți, am renunțat la a merge cu mașina și ne-am decis să luăm trenul, atât la dus, cât și la întors. Cine era la 6 dimineața în gară, cu o cafea în mână și dând binețe tuturor prietenilor care au avut aceeași inspirată idee de a porni la munte? Noi, of course! Uitasem cât de fain este acest moment de început de zi, când împărțeam momentul plecării cu alți oameni. Minunat!

Am coborât în gara Azuga, ne-am echipat rapid de traseu și am pornit. E nevoie să mergem în ritm ceva mai susținut, așa că profităm de fiecare moment. Prima parte a traseului îmi este familiară, deoarece am făcut-o acum câteva luni, într-o tură până pe Baiul Mare care s-a terminat mai repede decât anticipasem. Atunci era zăpadă și frig, acum e totul verde și înflorit. Același traseu, alt peisaj. Și la fel de frumos 😊

Prognoza se anunța cu ceva ploaie undeva după ora 15:00. Ei bine, se pare că natura a fost ceva mai nerăbdătoare și a început să ne ude încă de la ora 10:00. Întâi ușor și delicat, ca o răcorire, apoi din ce în ce mai tare. Când am ajuns în golul alpin ne-am echipat complet de ploaie, deoarece ploua mocănește. Oh well… Asta e! Mergem cât o să putem să mergem, după care mai vedem 😊

Am avut un noroc cât carul de mare când repriza de ploaie a ținut doar 15 minute – și până am ajuns la stația de telegondolă deja cerul nu mai plângea. Super, așa da! Era o vreme perfectă de bălăurit – ceață, nori și balansul perfect între răcoare și căldură. Dacă s-ar menține așa, aș fi cea mai fericită 😊

De la stația de telegondolă am luat-o agale pe creastă. Eu doream să mergem mai mult pe creasta matematică, Cătă a spus să mergem pe traseul marcat. Eu și nebuniile mele =))) Adevărul e că dacă țineam matematică lungeam traseul – și exista riscul să nu mai ajungem la timp la gară. Așa că am trecut elegant pe sub vârfurile Cazacu, Băiuțu și Baiul Mic, abordând cu energie panta ce urca Baiul Mare. O țin minte de prima oară când am ajuns în zonă, acum vreo 2 ani – ne-a cam lungit limbile până la pământ. De data asta a fost mai bine – și am ajuns destul de repede pe vârf. Am avut neplăcuta surpriză să văd plăcuța ruptă pe jumătate. De ce? Cine ar face așa ceva? E chiar atât de greu să păstrăm intact ceea ce avem, ca să ne bucurăm cu toții de el? Mi-ar plăcea să aflu că mă înșel și că nu a fost vandalizată de om…

După o mică pauză de prânz pe vârf, am continuat să îi dăm înainte. Eram amândoi pe teritoriu nou-nouț – și din nou, eram singurii berleuzi pe traseu. E super fain să ai toată creasta în față și să fim singurii care îi mângâie vârfurile 😊 Abia pe la Vf Piscul Câinelui am mai întâlnit 2 oameni, care urcaseră din Sinaia. Liniște și pace 😊

Peisajele sunt similare pe aproape toată creasta – ca niște dealuri domoale și galbene, cu traseul care șerpuiește lin printre ele. Am urcat până pe Vf Vornicu, după care am trecut o fugă și până pe Vf Mierlele și șaua cu același nume. De aici am simțit că traseul începe să coboare lin. A fost o porțiune ceva mai accidentată, până sub vârful Răzoarele, după care am dat într-o potecă largă și am început să coborâm vizibil, cu DN-ul și Comarnicul în față. La orizont se vedea un nor de ploaie care turna violent, la numai câțiva km de locul unde eram noi. Noroc că mergea și el în aceeași direcție  😊

Ultima parte de coborâre a fost cea mai accidentată și mai confuză. La un moment dat am rătăcit traseul și am ajuns în ceea ce părea un parc tematic. Norocul nostru că am reușit să ne întoarcem pe traseu și am ajuns într-un final în DN, aproape de Posada. Și așa am aflat și eu unde duce traseul care mă fascina de fiecare dată când mergeam spre Brașov =))) De acolo mai aveam o “nimica toată” – aproximativ 4 km de mers până în Comarnic, pe care i-am parcurs pe asfalt. A fost solicitant, mai ales la câți kilometri aveam deja la bord – dar am reușit! Am ajuns în gara la Comarnic și am prins locuri la un tren care venea în jumătate de oră. Asta da noroc!

Yu-huuu, mi-am mai îndeplinit un vis! Și ca să sărbătoresc, am fost la o cofetărie și mi-am luat o prăjitură. Nici nu vreți să știți cum am inhalat bunătatea aceea =)))

Informații traseu

Când: mai 2024
Durată: 1 zi
Traseu: Podul Azuga – Stația Telegondola Sorica – Șaua Baiului – Vf Baiul Mare (1.895 m) – Vf Piscul Câinelui (1.645 m) – Vf Vornicu (1.625 m) – Vf Mierlele (1.654 m) – Șaua Mierlei – sub Vf Răzoarele (1.520 m) – Posada – DN1 până la Comarnic
Durată totală: 8h 15 min (fără pauze) / 10h 15 min (cu pauze)
Lungime totală: 31.3 km

  • Model traseu: liniar
  • Sezonalitate traseu: recomand 3 sezoane
  • Punct plecare: Gara Azuga
  • Punct sosire: Gara Comarnic
  • Dificultate traseu: dificil, din prisma lungimii și a diferenței de nivel
  • Porțiuni tehnice: traseul nu prezintă porțiuni tehnice
  • Echipament recomandat: bocanci cu talpă aderentă, pantaloni de munte (nu blugi), bluză de corp tehnică, geacă impermeabilă/windproof, polar, buff/ceva de pus pe cap, ochelari de soare, cremă de soare, trusă de prim ajutor, minim 2 l apă
  • Identificare vârfuri: Baiul Mare are stâlp indicator și plăcuță (pe jumătate ruptă). Vf Piscul Câinelui, Vornicu și Mierlele nu au identificator.
  • Altitudine minimă: 548 m (Gara Comarnic)
  • Altitudine maximă: 1.889 m (Vf Baiul Mare)
  • Diferență pozitivă de nivel: 1.343 m

Traseu detaliat

triunghi albastru Gara Azuga – Telegondola Azuga: 1h 30 min, 5.6 km
cruce rosie+ Banda rosie 20 Telegondola Azuga – Vf Baiul Mare: 1h 50 min, 6.6 km
Banda rosie 20 Vf Baiul Mare – Vf Piscul Câinelui – Vf Vornicu – Vf Mierlele – Șaua Mierlele – sub Vf Răzoarele – DN Posada: 3h 55 min, 14.1 km
(asfalt) DN Posada – Gara Comarnic: 1h, 5 km

Observație: timpii sunt aproximativi și includ doar partea de mișcare, nu și pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt bine poziționate, atât ca frecvență cât și ca vizibilitate.
Topografie: majoritatea traseului este pe potecă de pământ și piatră. Începutul și finalul traseului sunt pe asfalt (DN).
Vegetație: până la ieșirea pe creastă se merge prin pădure. De la ieșirea pe creastă, toată creasta și partea finală de coborâre este vegetație scurtă. Ultima porțiune de coborâre este prin pădure. Porțiunea de DN are doar vegetație scurtă.
Surse de apă: taraba de la telegondolă. Nu am întâlnit alte surse de apă pe traseu.

Răspuns

Notă comentariu

×