Perseide și răsărit de soare de la Cabana Omu
- august 30, 2024
- by
- Visinescu Cati
După experiența de anul trecut, când am privit ploaia de perseide în campingul de pe malul Nerei, mi-am dorit să repet experiența și să mă bucur de acest fenomen în vârf de munte, acolo unde nu există poluare luminoasă. Și dacă tot am această dorință, cum ar fi să „împușc” mai mulți iepuri deodată? Cum ar fi dacă aș merge să înnoptez la o cabană în care nu am mai dormit până acum și, eventual, să prind și răsăritul? Trei dintr-o lovitură! Și răspunsul a venit singur – Cabana Omu. Să văd cerul din cel mai înalt punct al Munților Bucegi. Zic, plăcut, făcut! Rezervarea a fost gata în doi timpi și trei mișcări, gașca de bălăureală s-a strâns singură, iar vremea se anunța superbă. Așa e când se aliniază… astrele 🙂
10 august 2024 – Piatra Arsă – Omu, Bucșoiu, apus de soare și perseide
Tura asta este atipică pentru mine. Am plecat destul de târziu din București, astfel încât am ajuns la Piatra Arsă – locul de unde vom începe urcarea – undeva la ora 12:30. Ne-am echipat și am plecat în jur de ora 13:00. De foarte multă vreme nu am mai intrat în traseu la o oră așa de târzie! În același timp, și această tură este atipică – am trepiedul în rucsac, tot echipamentul de iarnă într-o tură din luna august și plănuiesc să dorm extrem de puțin. Mă bucur că ies din rutina obișnuită a muntelui 😊
Am urcat la Omu pe traseul clasic – Complex Piatra Arsă – Salvamont Omu – Șaua Sugarilor – Șaua Cerbului – Cabana Omu. Am mers încet, deoarece aveam rucsacii grei și nu aveam oră fixă de ajuns. Nu o să insist pe această porțiune de traseu, deoarece este destul de cunoscut și l-am povestit de multe ori pe blog (vezi tura ploioasă din 2022 aici și tura lejeră din octombrie 2023 aici). Ce m-a surprins este faptul că, deși am fost aici de atâtea ori și simt familiaritatea traseului, nu m-am plictisit de aceste peisaje și această parte de munte. Pentru că, deși știu bine locurile și amintirile mă însoțesc la fiecare pas, întotdeauna este un element de noutate. Uite, azi e mai însorit, am altă companie și alt țel în suflet cu care urc pe munte. Și acest suflu de nou îmi deschide inima să privesc aceleași locuri cu curiozitate 😊












După un ultim „hei rup” am ajuns în fața cabanei, pe care am găsit-o aproape goală. Am făcut formalitățile de cazare și ne-am dus cu toții în camera de la parter, care am înțeles că va fi încălzită pe timpul nopții. Este o cameră simplă, cu priciuri suprapuse pe două laturi, o masă sub fereastră, o sobă în fața ferestrei și un fel de cabină în care montaniarzii se pot schimba. Locurile la prici mi se par destul de înghesuite, să vedem cum o să reușim să dormim și câți vom fi în cameră. Sper să nu se sforăie prea mult 😊
Am lăsat bagajele mari, ne-am schimbat și am mai plecat la plimbare, deoarece mai aveam suficientă zi în față. Am pornit cu multă bucurie către vârful Bucșoiu – un vis mai vechi de-ale mele, pe care însă nu am avut posibilitatea să mi-l îndeplinesc până acum. Eu doream să-l fac de jos, din Bran sau chiar și de la Mălăiești, însă până acum nu s-au aliniat stelele. Așa că a încolțit ideea – cum ar fi să-l fac de la Omu? Este doar o oră de mers până la el – cât de greu poate să fie? Îi dau acum binețe și cine știe, poate data viitoare muntele îmi va permite să ajung aici și pe un traseu demn de acest vârf. Până atunci însă… hai să ne cunoaștem 😊
Traseul începe din spatele cabanei – și este complet nou pentru mine. Chiar și de aici, de la 2.500 m, este provocator de făcut, deoarece este o coborâre destul de abruptă într-o șa, urmată de o urcare la fel de provocatoare, în care am avut parte și de porțiuni cu lanțuri. Acum înțeleg de ce lumea vorbește cu admirație despre aceste locuri – nu sunt pentru oricine. Îți trebuie curaj, reziliență și energie să cunoști Bucșoiu 😊








Pe tot parcursul urcării, norii au staționat în jurul nostru. Îmi era ciudă că voi ajunge sus și tot ce voi vedea este plăcuța indicatoare și o pânză albă ce lasă loc imaginației. Câte griji și scenarii mi-am făcut – și toate au fost spulberate la primul pas spre vârf, când cerul s-a eliberat brusc și puteam să văd tot în jur – Valea Mălăiești, cabana de unde venisem, Poiana Izvoarelor, munții din depărtare. De poveste! Cât noroc să avem? Cât de specială să fie prima întâlnire cu acest loc?



Am zăbovit cu toții câteva minute, timp în care am admirat razele soarelui ce vesteau apusul, mângâind culmea Țigănești, după care am plecat înapoi spre Omu. În toată feeria asta uitasem că noi nu am mâncat și stomacul își cerea drepturile. Mmmm, și îmi e poftă de niște cârnați cu ceva garnitură. Mereu când sunt la cabane mi-e poftă de cârnați. Și nu știu exact de ce, dar mă bucur la maxim de ei =)))




După o cină bună și caldă (și cât de bine a prins ceva cald după vântul de afară), am rămas în sala de mese, în așteptarea apusului de soare. Ne jucam cărți și ne uitam din când în când pe fereastră, să decidem când e momentul să ieșim pentru a fotografia. Din păcate însă, a venit un nor care a „înghițit” cabana și împrejurimile acesteia. Abia dacă se vedea ceva la 10 m. De unde și până unde această schimbare bruscă de vreme? Suntem la munte, mă aștept la ele, și cu toate astea… dacă sunt nori afară, adio apus de soare și perseide. O să stăm și o să ni le imaginăm. Uf… Am ieșit o dată afară și m-am dus în punctul de unde se putea admira Valea Gaura, acolo unde ar fi trebuit să apună soarele. Se puteau intui culorile galben-roșiatice după perdeaua de nori. Cât de frumos trebuie să fie…


Ne-am întors în sala de mese, oarecum resemnați, și am reluat jocul de cărți. Nu au trecut 10 minute și cineva a dat buzna în cameră, strigând cu toate puterile „Ieșiți afară!” Am înșfăcat camera și în câteva secunde am fost afară, unde am avut parte de cea mai faină surpriză – norii dispăruseră aproape complet, iar soarele încă nu apusese, răspândind ultimele raze la orizont. Pfuai, cât de norocoasă mă simt! E deja al doilea moment WOW din seara asta!
Am tras câteva cadre până când frigul a început să muște din liniște, după care am intrat înăuntru să mă îmbrac. Am luat vreo patru straturi de haine pe mine, inclusiv pufoaica de iarnă, și am ieșit din nou, pregătită să admir Perseidele. Afară erau în jur de două grade, dar nu le simțeam. Am pregătit aparatul și mi-am lipit privirea de cer, așteptând cuminte dârele de lumină ce vor brăzda orizontul. Bucuria a fost maximă atât când am văzut câteva cu ochii liberi, cât și când le-am surprins în câteva cadre. Mi se pare ireal de frumos! Sus, la Omu, admirând Perseidele pe un cer complet senin, cu Calea Lactee atât de frumos desenată în stele! Sigur nu visez? Neah, n-ar fi așa de frig la mine în vis =))))



Undeva în jur de ora 22:30 am intrat în cabană și ne-am pregătit de somn. Să vedem cât reușim să dormim; mâine ceasul este setat să sune la 04:30, pentru a ne pregăti de răsărit. O să fie… minunat!
11 august 2024 – Răsărit de soare și coborârea la Piatra Arsă
Nu prea am dormit – mă tot foiam și nu reușeam să îmi găsesc poziția. Am deschis ochii pe la 04:20 și nu am mai încercat să adorm, deoarece în 10 minute alarma de la ceasul meu și a lui Cătălin au vibrat sincron, anunțând momentul de trezire. El s-a dat repede jos din pat, s-a încălțat și a ieșit afară. Eu am rămas în întunericul și liniștea camerei de dormit, cu gândurile mele. E atât de liniște… cum de nu sforăie nimeni?
„Soarele încă nu a răsărit, mai avem de stat în interior. Și vezi că e foarte frig afară.” Ok, am mai zăbovit încă vreo jumătate de oră la căldură, până când cineva a început să sforăie cu putere. L-am luat ca pe un semn și ne-am echipat, am luat aparatele și trepiedul și am ieșit afară. Era la fel de rece ca atunci când am intrat ieri =)))
Pentru a admira răsăritul am mers într-un loc de unde puteam admira Caraimanul, Bucșoiu și Bușteni-ul. Stăteam cu ochii lipiți de zare, de unde va ieși soarele, și urmăream fascinată jocul de culori și lumini. Cât de frumos este când lumea se trezește la viață! Albastrul s-a transformat în roz, care s-a transformat în galben și, atunci când a ieșit soarele, totul a devenit auriu topit. De poveste!








Am rămas pe loc până când întreaga minge de foc și-a făcut apariția pe cer. După care am luat-o ușor la pas spre vârful Bucura Dumbrava, să admirăm mângâierea blândă a soarelui peste văi și creste. Doar eu simt suflul ăsta de nou, de frumos și de viață în dimineața asta?


Am fost printre primii care au ocupat loc în sala de mese, la ora 07:00. Am mâncat repede micul dejun (omleta a fost absolut delicioasă!), ne-am făcut repede bagajele și am plecat spre mașină. Inițial aveam de gând să ocolim un pic pe la Coștila, Cruce și cabana Caraiman, însă una din colegele de drum nu se simțea foarte bine, așa că am ales drumul cel mai ușor. Pentru că așa mi se pare cel mai bine când merg în grup pe munte – luăm decizii împreună, astfel încât să ne fie bine tuturor și să ajungem sănătoși și teferi înapoi acasă, pentru a avea ce povesti. Muntele rămâne tot aici, ne așteaptă cu brațele deschise.


Am ajuns la mașini în jur de ora 13:00. Eram oarecum contra curentului, deoarece un puhoi mare de oameni urcau către Babele. Numai noi coboram 🙂 Ne-am urcat în mașini și am pornit spre București, unde am ajuns la o oră mai mult decât decentă, cu multe amintiri în suflet și un vis împlinit. Ba nu, trei – apus, Perseide, răsărit. Mă simt atât de norocoasă! 😊
Informații traseu
Perioadă: august 2024
Durată: 2 zile
Lungime totală: 21.5 km
Durată totală: 6h (fără pauze)
Traseu Ziua 1: Complex Piatra Arsă – Telecabina Babele – Sfinx – Salvamont Omu – Şaua Şugărilor (2.305 m) – Şaua Cerbului (2.308 m) – Cabana Omu – Vf Bucşoiu (2.492 m) – Cabana Omu
Traseu Ziua 2: Cabana Omu – Şaua Cerbului – Şaua Şugărilor – Salvamont Omu – Telecabina Babele – Complex Piatra Arsă

- Model traseu: Dus-întors
- Sezonalitate: 3 sezoane
- Punct plecare: Apropiere Complex Piatra Arsă
- Punct sosire: Apropiere Complex Piatra Arsă
- Dificultate: Mediu-dificil (prin prisma diferenței de nivel și a lungimii)
- Porțiuni tehnice: Urcarea spre Vf Bucsoiu include o porțiune cu lanțuri.
- Echipament recomandat: Bocanci cu talpă aderentă, pantaloni de munte, bluză tehnică, geacă impermeabilă/windproof, polar, buff/ceva de pus pe cap, ochelari de soare, cremă de soare, trusă de prim ajutor, minim 2 l apă.
- Identificare vârfuri: Vf Omu: Marcaj cu placuță pe stâncă. Vf Bucşoiu: Stâlp indicator și plăcuță, fixată într-un singur punct.

- Altitudine minimă: 1.773 m (aproape de Piatra Arsă)
- Altitudine maximă: 2.507 m (Vf. Omu)
- Diferență pozitivă de nivel: 1.242 m

Traseu detaliat
Apropiere Complex Piatra Arsă – Telecabina Babele: 53 min, 3.2 km
Telecabina Babele – Sfinx – Salvamont Omu – Şaua Şugărilor – Şaua Cerbului – Cabana Omu: 1h 50 min, 6.1 km
Cabana Omu – Vf Bucşoiu și retur: 1h 10 min, 3.3 km
+ forestier Cabana Omu – Şaua Cerbului – Şaua Şugărilor – Salvamont Omu – Telecabina Babele – Complex Piatra Arsă: 2h 10 min, 8.8 km
Observație: Timpii sunt aproximativi și includ doar partea de mișcare, nu și pauzele.
Detalii suplimentare
Stare marcaj: Marcajele sunt bine poziționate și vizibile.
Topografie: Majoritatea traseului este pe potecă de pământ și piatră; porțiunea dintre Omu și Bucşoiu include stâncă și lanțuri.
Vegetație: Vegetație joasă pe platou.
Surse de apă: Magazinele de la telecabină și cabana Omu.
Informații Cabana Omu
Cazare: Camera comună: 50 lei/persoană (priciuri). Locul trebuie eliberat până la ora 09:00 a zilei următoare de cazare.
Facilități:
– Curent: Nu este disponibil (nu am verificat deoarece nu am avut nevoie).
– Toaletă: în afara cabanei.
– Apă: nu exista apă curentă.
Sală de mese: este deschisă în intervalul 07:00 – 21:00 .
Prețuri:
Ciorbă țărănească de legume: 20 lei
Ciorbă cu afumătură: 25 lei
Cabanos/ceafă de porc cu piure: 30 lei
Piure simplu: 20 lei
Pâine (2 felii): 1 leu
Omletă simplă: 15 lei
Omletă cu cașcaval: 17 lei
Ceai/cafea: 10 lei
Vin fiert/ciocolată caldă/ţuică fiartă: 15 lei
Vișinată/afinată: 20 lei
Palincă: 30 lei
Salam de biscuiti, 2felii: 10 lei