Jepii Mici, Caraiman, răsărit de soare și Valea Cerbului – tură de 2 zile în Bucegi

Ideea principală a acestei ture era să admirăm răsăritul de la Crucea Caraiman, într-o tură de 2 zile, având cazare la cabana cu același nume. Eram o mână de oameni cu care am împărțit și tura din aprilie, de la Cabana Diham – deci distracția și buna-dispoziție erau asigurate. O să am ocazia să parcurg Jepii Mici (traseu pe care nu l-am mai făcut de mai bine de 10 ani) și să stau pentru prima dată la Caraiman. Win-win pentru mine 😊

06 iulie – Jepii Mici, flori de colţ și o cântare la cabană

Traseul Jepii Mici începe din Bușteni, din vecinătatea telecabinei. Am parcat mașina, ne-am luat rucsacii în spate (hmm, al meu este destul de greu – ce-oi fi pus în el?) și începem să urcăm. Lent și ușor, pentru că azi avem de făcut un traseu scurt. Încerc să-mi aduc aminte detalii de ultima oară când am fost aici, însă pur și simplu acestea sunt șterse din memorie. Doar mintea știe că a mai fost aici, ochii se bucură pentru prima dată. Și este atât de fain 😊

Urcarea este destul de abruptă și avem parte de scurte porțiuni cu lanțuri. Poteca prin pădure alternează cu cea din luminișuri – momente în care pot admira toată frumusețea Bucegilor. Uitasem cât de frumos este acest loc – cu pereții de piatră, crestele zimțate, panorama orașului la picioare. Și pentru că e sezon de vară, am parte de flori – mii și mii de flori, de toate culorile, formele și aromele. E clar, traseul ăsta o să dureze mult pentru că o să fac cunoștință cu toate 😂

Singurele pasaje care mi-au rămas întipărite în memorie sunt cele cu lanț – scara de piatră cu perete la dreapta și o porțiune scurtă, exact aproape de ieșirea spre cabană. Când am ajuns la ele, știam că mai am un pic până sus. Iar când am văzut cabana, cocoțată maiestos la buza prăpastiei, m-am relaxat. Gata, am ajuns! Încă un ultim „hei-rup” și pot lăsa rucsacul ăsta greu jos, care m-a obosit teribil 😅

Pentru mine este prima dată când ajung la cabană și o găsesc deschisă – așa că m-am bucurat ca un copil mic care primește o jucărie nouă. Am intrat în sala de mese, am luat cu toții câte o bere și ne-am așezat la masă, pe terasă, bucurându-ne de relaxare și de odihnă. Gata, asta a fost tot greul pe ziua de azi, putem să lenevim cât vrem, să dormim, să ne plimbăm – practic să facem ce vrem! Yu-huuuu! Ziua asta a devenit brusc mai bună 😄

Și exact asta am făcut. Ne-am relaxat, am dormit, m-am mai plimbat un pic prin zonă. La scurt timp după noi a venit și Andi, care m-a dus la crucea de lângă cabană și mi-a arătat florile de colț din zonă. Pfui, asta da surpriză! Și erau multe, multe de tot! E prima oară când văd atât de multe într-un singur loc și eram un pic copleșită. Cât noroc să am, încât să fiu înconjurată de ele?

Seara a fost foarte relaxantă – am găsit o chitară și am cântat un pic în sala de mese. Scopul era să ne culcăm devreme, astfel încât mâine să ne trezim cu noaptea-n cap și să plecăm spre Cruce, unde să admirăm răsăritul. Însă vremea mi-a cam dat planurile peste cap. Nu era risc de ploaie sau ceva asemănător, însă era frig. Extrem de frig. Cu două perechi de colanți pe mine, fleece și pufoaice, tremuram – și încă nu era noapte. Păi dacă acum este așa, nici nu vreau să mă gândesc cum va fi la crăpatul zorilor, când mă aștept să fie și mai brr brrrr. Hmm, oare chiar vreau să mă duc la răsărit, să tremur tot drumul și să răcesc? Mă gândeam serios să renunț, însă nu doream să iau o decizie atunci. Am spus că îmi pun ceasul să sune și văd atunci. În cel mai rău caz merg la crucea de lângă cabană, cu pătura pe mine, privesc de acolo răsăritul (sau ce-oi prinde din el) și apoi mă bag din nou la căldurică. Sună a plan 😊

07 iulie – răsărit de soare, Crucea Caraiman, Cabana Omu și o coborâre luuuuungă pe Valea Cerbului

Ceasul sună undeva la 05:20. Deschid ochii rapid, cu multă energie la bord. Pe mica fereastră de la capătul patului, luminată palid în nuanțe de roz, se crapă de ziuă. Ok, cred că soarele deja a răsărit, dacă e atât de multă lumină afară. Damn it, clar nu m-am uitat bine la aplicația care menționa ora de răsărit! Eh, asta e! Nu o să văd răsăritul, însă pot să mă duc o fugă afară să admir peisajul. Oricât de frig ar fi!

Cobor cu grijă din pat și încep lungul proces de îmbrăcare – trebuie să-mi pun toate straturile pe mine! Andi deschide și el ochii, mă vede foindu-mă printre rucsaci și decide să coboare și el. Oare vrea să vină cu mine la răsărit? Ar fi fain 😊

Cu toate hainele pe mine și însoțită de Andi, deschid cu grijă ușa cabanei, pregătindu-mă mental de frigul de afară. Când colo – pfui, este așa de cald! Nici nu e nevoie de pufoaică! Și eu care prezint toată colecția vară-toamnă într-un singur schimb 😄 Asta da surpriză plăcută! Mergem întâi la crucea de lângă cabană, unde am admirat Valea Jepilor în culorile timide de răsărit, apoi am dat o fugă într-un loc recomandat de cabanier (i-am spus ieri că vreau să văd răsăritul și mi-a arătat două zone de unde se vede foarte frumos). Și într-adevăr, s-a văzut minunat de îndată ce soarele a ieșit de după creste! Stăteam amândoi, cu ochii în zare și cu fețele mângâiate de raze, în liniștea dimineții. Pentru mine a fost un moment magic 😊

Odată întorși la cabană, am avut surpriza să mai găsim colegi treji. Unul a făcut cafea și ne-am așezat lângă cruce, la buza Jepilor. Să ai toată valea la picioare, în lumina dimineții, să te bată soarele călduț și să te dezmorțească, să ai o cafea bună în mână, să admiri florile de colț și să râzi cu oamenii dragi – a fost unul din momentele alea care va rămâne în amintirea mea. Asta înseamnă pentru mine munte – comuniune cu natura, prieteni – și momente împărtășite împreună. A fost atât de super, încât la scurt timp după ce m-am întors am compus o piesă despre această dimineață 😊

Am luat micul dejun cu ce aveam fiecare în rucsac, ne-am făcut bagajele și am plecat. Pentru traseul de întors nu știu exact ce vom face, Andi a primit sarcina neoficială să ne ducă în Bușteni. Sper doar să nu fie foarte greu😊

Am mai avut parte de o premieră în tura asta – am făcut pentru prima oară Brâna Caraimanului, până la Crucea Caraiman. Nu știu de ce mi-a fost frică de ea, nu este deloc dificilă (pe teren uscat), iar peisajele de aici sunt minunate! Se poate vedea cabana din niște unghiuri spectaculoase! Am făcut un mic popas la Cruce, cât să ne tragem sufletul și să admirăm priveliștea, după care am plecat, urcând pieptiș până pe vârful Caraiman. Și eu care credeam că vârful și crucea sunt în același loc! Aparent … nu. 😊

De la vârf traseul se îndulcește și pornim agale spre Cabana Omu, unde facem un popas pentru odihnă și prânz. Eu eram deja obosită, nu eram în cea mai bună formă, iar rucsacul ăsta al meu îmi dădea bătăi de spate cu greutatea lui. Trebuie însă să rezist, mai e lungul drum de coborâre, care o să necesite atenție și energie. O să reușesc!

Pentru coborâre am ales varianta simplă, dar extrem de lungă – Valea Cerbului. Un traseu pe care l-am parcurs o singură dată, în iarna lui 2016, când sus era furtună și white-out. Acum e momentul să văd cum arată valea, că nu am văzut mai nimic prin pătura de nori – și oricum, nu-mi stătea atunci mintea la admirat. 😂 Începem să coborâm rapid, scăpând repede de metri din altitudine. Am norocul să prind traseul plin de flori, cu poteca străjuită în multe nuanțe – și e atât de fain! Parcă totul e mai frumos când sunt flori în preajmă. 😊

Coborârea este lungă – lungă de tot. Și totuși, nu atât de lungă pe cât mi-o aminteam eu. Poate compania, poate peisajul, poate poveștile pe care mi le spunea Andi legate de unde treceam au făcut ca timpul să treacă mai repede. Când am ajuns la partea de pădure știam că mai sunt cam 2 ore până în Bușteni, și abia așteptam să ajung. Cred că am coborât destul de repede și de mult astăzi, pentru că încep să-mi simt genunchii. Eu de fel nu am probleme, însă de mult nu am mai coborât atâta diferență de nivel. Am început să merg mai încet, dozându-mi energia și fiind mult mai atentă pe unde calc. O să fie ok, mă descurc. Am toată gașca cu mine!

Am ajuns în Poiana Coștilei – loc din care știam că nu mai avem mult. Însă eram atât de obosită, încât nu am recunoscut-o. A fost nevoie de muncă de convingere a doi prieteni ca să-mi revină memoria! M-am bucurat la maxim când am ajuns la Troiță, de aceea îmi aminteam. Și știam că de acolo mai sunt maxim 10 minute până la mașină. Care au trecut foarte repede. Am fost extrem de bucuroasă când am putut să-mi las rucsacul și să mă așez pe locul din față, eliberată de greutate, știind că nu mai am altceva de făcut în următoarele două ore decât să zac. Da, traseul de astăzi a fost un pic peste limita mea. Însă m-am descurcat. Asta înseamnă voință și puterea grupului. 😊

Informații traseu

Când: iulie 2024 

Durată: 2 zile 

Traseu ziua 1: Bușteni – Jepii Mici – Cabana Caraiman (2.025 m)

Traseu ziua 2: Cabana Caraiman – Brâna Caraimanului – Crucea Eroilor (2.2.91 m)– Vf. Caraiman (2.384 m) – Vf Omu (2.507 m) – Valea Cerbului – Poiana Coștilei – Bușteni 

Durată totală: 8h (fără pauze) 

Lungime totală: 24.3 km 

Traseu detaliat

Bușteni – Jepii Mici – Cabana Caraiman: 2h 20 min, 5.5 km

Cabana Caraiman – Brâna Caraimanului – Crucea Eroilor: 40 min, 1.7 km

+ Crucea Eroilor – Vf. Caraiman – Cabana Omu: 1h 50 min, 6 .4  km

+ Cabana Omu – Valea Cerbului – Poiana Coștilei – Bușteni: 3h 10 min, 10.6 km

Observație: Timpii sunt aproximativi și includ doar partea de mișcare, nu și pauzele.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: Marcajele sunt bine poziționate, atât ca frecvență, cât și ca vizibilitate. 

Topografie: Urcarea pe Jepii Mici este pe potecă de pământ, cu scurte pasaje de stâncă sau grohotiș. De la Cabana Caraiman la Crucea Eroilor, spre vârful Caraiman și până la Cabana Omu, poteca este de pământ și piatră. Coborârea pe Valea Cerbului este, în mare parte, pe potecă de pământ. 

Vegetație: Urcarea pe Jepi alternează între pădure și luminișuri (în prima parte este pădure, apoi avem vegetație scurtă). De la Cabana Caraiman până la Cruce și apoi la Omu este vegetație scurtă. Coborârea pe Valea Cerbului începe cu vegetație scurtă și se continuă prin pădure până în Bușteni. 

Surse de apă: Există surse de apă la începutul urcării pe Jepii Mici și la coborârea în pădure pe Valea Cerbului.

Informații Cabana Caraiman 

Ne-am cazat într-o cameră de 4 persoane, care avea 2 paturi suprapuse. Prețul pe loc în cameră este de 100 lei/persoană. 

În sala de mese se poate servi fel principal și se pot cumpăra băuturi sau snacks-uri. Nu se servește mic dejun! 

Cabana dispune de curent electric, iar în camere sunt prize. 

Există o baie cu apă curentă, însă nu știu în ce condiții turiștii au acces la ea. O toaletă se află în cabană, la parter, iar alta este afară.

Prețuri la mâncare: 

– Ciorbă de fasole: 30 lei 

– Carne la garniță cu mămăliguță: 60 lei 

– Ardei umpluți: 35 lei

Prețuri la băuturi: 

– Ceai/cafea: 10 lei 

– Bere 0,5L (doză): 15 lei 

– Apă 0,5L: 10 lei 

– Bere/suc 0,5L: 15 lei