Mini-vacanță în Ardeal, ziua 2 – Vf Rozdești (Munții Cindrel) cu grindină și ploaie

Prima zi din mini-vacanță o poți citi aici.

Cea de-a doua zi a aventurii noastre am dedicat-o muntelui. Eram în Sibiu și doream să facem un traseu în zonă – ceva ușor, care să ne dea suficient timp pentru a ne continua călătoria, dar și ceva nou și cu un pic de „Oh la la” pe potecă. Am căutat și am dat peste un traseu spre vf Rozdești, care părea că întrunește toate cerințele noastre. Perfect, acolo mergem!

Intrarea în traseu este în Păltiniș, lângă stația de telescaun. Am ajuns acolo dis-de-dimineață, fiind singurii „nebuni” care s-au gândit să plece pe munte atât de devreme. E ok… e ok! Ne-am echipat și am plecat agale pe poteca lată. Cât de bine mă simt la munte! 🙂

Traseul este destul de ușor, cu pantă care urcă ușor pe distanță lungă. Însă nu știu de ce, motorul meu intern nu dorea să pornească. Mă mișcam extrem de greu, simțeam că am pietre de moară în coapse. Am tot sperat ca, pe măsură ce urcăm, lucrurile să se schimbe, dar de unde! Am continuat să mă târăsc pe traseu până aproape de ieșirea în golul alpin. Am încercat să iau ceva dulce, să mai beau niște apă, dar nimic. Mă mișcam în reluare. Oare ce se întâmplă?

Când am ajuns în Șaua Bătrâna, am dat cu ochii de furtuna care se dezlănțuia pe versantul vecin. O perdea deasă și rece de ploaie acoperea totul, iar cerul, de un gri inconfundabil, gemea sub greutatea norilor. Hmm… Reevaluarea traseului! Destinația noastră era încă uscată și cu cer senin, iar vântul nu bătea în acea direcție. Ok, o să continuăm. Și dacă vine după noi, o să ne echipăm de ploaie. Să îi dăm înainte!

Traseul până pe vârful Rozdești este simplu și intuitiv. Cu atât mai simplu cu cât vârful se vede din șa și nu ne-a luat mai mult de o oră să ajungem până la el, înotând printre tufele de afine coapte ce se aflau în imediata vecinătate a acestuia. Yu-huuu, iată-ne ajunși și aici! Eu am zburdat ca o căprioară eliberată din colivie, Cătă a preferat să stea într-un loc și să urmărească furtuna. La primul strop de ploaie am lăsat și flori, și poze, și afine, ne-am echipat de umezeală și am început să îi dăm la vale. Cu cât plecăm mai repede, cu atât ne udă mai puțin. Sau cel puțin asta am crezut noi…

Ploaia s-a jucat cu noi, tachinându-ne minute bune. Ba se pornea, ba se oprea. Și noi făceam sus-jos cu pelerinele de ploaie, amuzați și un pic enervați de situație. Asta până când eram pe porțiunea de urcare de dinainte de șa, când s-a terminat cu tachinarea și a început să plouă. Și apoi să îi dea cu grindină cât bobul de mazăre pe steroizi. Pfuai, la asta nu mă așteptam! Și nici armura nu mi-am luat-o azi la mine să mă protejeze, am lăsat-o în rucsacul celălalt =))). În plus, la orizont au început să apară fulgere – din ce în ce mai dese. Halt, asta nu e de bine! Sunt destul de departe, însă dacă vin înspre noi?

După câteva minute de răpăială, în care eram sigură că o să rămân cu vânătăi pe tot corpul (la câte lovituri încasasem), am decis să mergem să ne adăpostim într-o mică pădurice. Norocul nostru a fost că, cum a venit, așa de repede s-a încheiat acest episod de plânset ceresc. Noi ne-am continuat drumul, prin potecile inundate și peste covorul de gheață ce se așternea la picioarele noastre. Dap, atât de multă grindină a căzut!

Am trecut de șa și am început coborârea spre mașină. Ne bucuram de aerul rece de după ploaie și de mirosul acela specific de pădure umedă. Și îmi aminteam că și ultima dată când am fost în Cindrel, tot cu ploaie și cu fulgere a fost. O fi ceva cu masivul ăsta =))). Pierdută în amintirile mele, abia am observat că începe să plouă din nou. Credeam că se scutură copacii, însă nu! În câteva minute a început tura doi de ploaie, care nu dădea semne că are de gând să se oprească. Când am ajuns la drumul forestier, se putea spune că turna cu găleata. Și noi, două siluete murate, mergând pe mijlocul drumului. Hai înainte!

Rar mi-a fost dat să merg prin ploaie mai deasă decât cea în care am mers azi. La un moment dat, îi dădea așa de tare, încât abia dacă mai vedeam în fața ochilor. Și cu toate astea, am continuat să mergem, deoarece nu avea niciun rost să ne oprim. Mai aveam atât de puțin până la mașină – și e mai bine să fiu udă în mișcare decât udă în repaus. În cel mai rău caz, ne schimbăm la mașină și asta e.

Abia după ce am trecut de cabana Muncel a încetinit ploaia. Ne-am continuat drumul, făcând slalom printre pârâiașele de pe drum, fără să ne oprim să evaluăm „pagubele”. Când am ajuns jos, la stația de telescaun – soare și frumos. Și hop-top noi, picurând din toate încheieturile, ca și cum am fi avut un norișor deasupra capului până acum! Mi se părea atât de hilară situația =))).

M-am schimbat repede la mașină, ocazie cu care mi-am dat seama că echipamentul meu impermeabil necesită înlocuire, am băut o ciocolată fierbinte pe care Cătă mi-a oferit-o cu generozitate și, cu căldura dată la maxim (în august, da =)))?), am plecat către următoarea noastră destinație – Rîmetea. Un loc în care îmi doresc să ajung de vreo 2-3 ani încoace. Și astăzi mi se îndeplinește visul 🙂

Informații traseu

Când: august 2024
Durată: 1 zi
Traseu: Telescaun Păltiniș – Poiana Găujoara – Șaua Bătrâna (1.863 m) – Vf. Rozdești (1.951m) – Șaua Bătrâna – Cabana Muncel – Transcindrel – Telescaun Păltiniș

Lungime: 16.6 km

Traseu detaliat

Telescaun Păltiniș – Poiana Găujoara: 3.2 km, 50 min
Poiana Găujoara – Șaua Bătrâna: 2.8 km, 50 min
Șaua Bătrâna – Vf. Rozdești: 2.2 km, 35 min
+ Transcindrel Vf. Rozdești – Șaua Bătrâna – Cabana Muncel – Transcindrel – Telescaun Păltiniș: 8.4 km, 2h

Observație: timpii sunt aproximativi și includ doar partea de mișcare, nu și pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt destul de sporadice, însă vizibile.

Topografie: majoritatea traseului este pe potecă de pământ și piatră (inclusiv Transcindrelul).

Vegetație: Prima parte a traseului, până în Poiana Găujoara, este prin pădure. Din Poiana Găujoara până în Șaua Bătrâna este pădure rară și vegetație joasă. De la Șaua Bătrâna până pe vârf este vegetație joasă. Pe drumul de întors, de la Șaua Bătrâna până la telescaun Păltiniș se merge majoritatea prin pădure.

Surse de apă: câteva râulețe la urcarea prin pădure, până în Poiana Găujoara. Pe partea de întors nu pot spune exact dacă sunt surse de apă, deoarece la cum ploua, peste tot erau râulețe 🙂