Mini-vacanță în Ardeal, ziua 3 – circuit Piatra Secuiului

Primele două zile din mini-vacanță le poți citi aici și aici.

Yeeeees! Azi e ziua în care îmi voi îndeplini visul de a parcurge traseul spre Piatra Secuiului. Am așteptat momentul ăsta multă, multă vreme – și azi devine realitate!!!

Trezire lină și ușoară în căbănuța din Rîmetea, cu vedere directă la traseul de astăzi. Este magic să ies pe terasă, cu o cafea în mână, să mă așez la o masă și să îmi plimb privirea peste crestele colțuroase ale Trascăului. Pentru că, deși muntele acesta este mic de înălțime, nu trebuie subestimat. Și am aflat asta pe pielea mea! 😊

Intrarea în traseu este din ceea ce pare a fi centrul, de lângă biserică. Lângă pod există indicatoare care ne direcționează spre baza muntelui. Mergem pe stradă, în lumina proaspătă a dimineții, cu ochii mijiți la crestele care deveneau din ce în ce mai mari. Trecem pe lângă locația Salvamont (da, munții ăștia au Salvamont! Am spus eu să nu îi subestimez!) și începem să urcăm pe poteca pietruită, admirând satul scăldat în lumină. Ah, cât de frumos este locul ăsta!

Inițial nu mi-a plăcut că urcăm cu soarele în față, deoarece nu reușeam să fac fotografiile pe care mi le doream – cu crestele umbrite și cerul atât de luminos. Însă pe la jumătatea traseului am fost foarte recunoscătoare că avem umbră la urcare. Pentru că traseul ăsta este greu! Urcarea este abruptă și îți cam scoate untul din toate încheieturile. Dacă mai era și cald, cred că ne descompuneam, așa cum am făcut în Domogled. Făceam pauze scurte și dese, să ne tragem sufletul și să ne hidratăm. Pentru că era nevoie! 😊

Când am ajuns sus pe coama muntelui, soarele ne-a luat în primire de buni și ne-a bombardat cu toată căldura de care era în stare. Minunat, oboseală și transpirație! =)))) Trăiască pălăriile și crema de protecție, că nu aveam zone în care să ne adăpostim. Am cotit dreapta și după o ultimă scurtă urcare, am ajuns pe vârful Piatra Secuiului, marcat cu două borne vopsite în roșu, alb și verde. Deci ăsta este locul în care bornele sunt colorate ba în culorile steagului românesc, ba în cele ale steagului unguresc? Și am ajuns aici fără să știu! =))))

Am stat puțin în zonă, deoarece era foarte cald, fără niciun fir de vânt. Am admirat peisajul fantastic de pe vârf, cu satul Rîmetea la picioarele noastre. Se vedeau cetatea Trascăului și satul Colțești, mărginit superb de șirul de dealuri ce se întindea la orizont. Este absolut minunată priveliștea de aici! Și aș mai fi stat mult și bine, dacă era ceva mai răcoare și nu ne gonea prognoza de ploaie! 😊

Ne-am întors din nou în șa și am continuat traseul în partea cealaltă a masivului, abătându-ne o bucată pentru a ajunge pe vârful Colții Trascăului – de unde am avut parte de o panoramă la fel de frumoasă. În partea de jos șerpuia traseul de întors spre sat. Părea destul de aproape, însă știam cât avem de coborât. Și când ne uitam la versantul acoperit de pădure prin care vom trece – părea extrem de abrupt. Știam că este abrupt, atât proprietarul pensiunii, cât și o prietenă mi-au spus că va fi provocator, mai ales dacă plouă. Acum însă este uscat. Hai să vedem cum este! 😊

Și da… este provocator. Sunt unele porțiuni destul de înclinate, în care nu ai de ce să te ții și poteca este netedă, fără pietre sau ceva ce poate fi considerat treaptă ajutătoare. Sunt alte porțiuni în care a fost nevoie să se construiască trepte, deoarece pământul o lua la vale. Pot spune că am resimțit destul de bine în genunchi acea coborâre! =)))) Partea bună este că nu a durat mult – și iată-ne la baza muntelui, croindu-ne calea printre iarba înaltă. Eram foarte bucuroși că prognoza nu s-a adeverit și că nu am prins ploaie pe traseu. Pe cealaltă parte – am mers repede, și mai aveam jumătate de zi la dispoziție pentru relaxare sau orice altceva vrem să facem. Și sună atât de bine! 😊

Am ajuns în sat, înapoi la cazare, undeva în jur de ora 13:00. Și a urmat o după-amiază extrem de relaxantă – asta până a venit ploaia și a turnat cât pentru toată ziua. Dar hei, se doarme mai bine în sunet de ploaie, deci a venit exact când trebuie! 😊

Informații traseu

Când: august 2024
Durată: 1 zi
Traseu: sat Rîmetea – Vf. Piatra Secuiului (1.129 m) – Vf. Colții Trascăului (1.113 m) – sat Rîmetea
Lungime: 8 km
Durată: 2h 45 min (fără pauze), 4 h (cu pauze)

Traseu detaliat

Sat Rîmetea – Vf. Piatra Secuiului: 1h 10 min, 2.9 km
+ Vf. Piatra Secuiului – Vf. Colții Trascăului: 20 min, 1.3 km
Vf. Colții Trascăului – sat Rîmetea: 1h 10 min, 3.9 km

Observație: timpii sunt aproximativi și includ doar partea de mișcare, nu și pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele sunt destul de bine poziționate. Nu sunt foarte dese, însă traseul este intuitiv.
Topografie: urcarea este pe potecă de piatră, pietriș și pe alocuri grohotiș. În partea superioară se merge pe potecă de pământ. Coborârea prin pădure este pe potecă de pământ și pe alocuri pietriș.
Vegetație: urcarea este prin vegetație joasă și pe alocuri zone cu copaci. În partea superioară este doar vegetație joasă, cu foarte puține surse de umbră. Coborârea este prin pădure și apoi printr-o poiană.
Surse de apă: câteva izvoare la urcare – posibil să fie sezoniere.