Retezat – ziua 2&3 : Lacul Zanoaga-(aproape de) Lacul Bucura si multa apa ( de ploaie)

Prima parte a venturii o puteti citi aici

Data : 28-29 septembrie 2013
Parteneri de tura : Andrei, Rox, Athos

Ma trezesc de dimineata, cand afara de-abia incepuse sa mijeasca lumina. Stau si ascult cu atentie …. nu ploua. Pfiu, asta e de bine! Si totusi , e un pic cam intuneric afara … o fi ceata. Imi fac curaj, scot nasucul din sacul de dormit ( credeam ca o sa am soc termic , imi imaginam ca e mult mai frig in refugiu), ma imbrac rapid, pun mana pe aparatul foto si cobor la parterul refugiului. Deschid usa … siiii, uite si socul meu ! Era un firg afara, incat si manusile mele ar fi avut nevoie de niste manusi sa se incalzeasca ! E (brrrrrrrrrrrr!) frig , innorat si plin de ceata. Vedeam ceata cu cobora de pe creste in vale, vrand sa acopere lacul.

Acum daca tot am iesit, hai sa fac o mica plimbarica in imprejurimi si sa trag cateva cadre, ca inviorare de dimineata. Ma duc langa un marcaj, astept un pic sa mai treaca un nor si sa iasa o raza, si inca una, si inca una … Yu-huuuu, se insenineaza ! Suuuuper! O sa avem vreme buna pe traseu :)!

Andrei se decide sa ramana la refugiu, asa ca …. 2 fete cucuiete, sus pe munte se duc ele! Mancam repede ceva (sa avem energie pe drum ), ne blindam cu harta si busola (ca deh, daca nu gasim intersectia care trebuie si o luam pe interzis :)) ) si plecam voioase inspre creasta. Imediat cum parasim cabana ni se alatura si Athos , care a ales sa ramana cu noi si sa mai dea o tura prin munti. Cine sa il invinuiasca?

Mergem pe triunghi rosu, care duce in creasta. Urcusul e usor, acum am scapat de rucsacii grei si zburdam in voie din piatra in piatra. De fapt, trebuia sa ne tinem dupa Athos, care ne-a luat-o inainte si ne deschidea drumul. Cu cat urcam mai sus peisajul devenea din ce in ce mai frumos, puteai sa cuprinzi si mai mult cu privirea pana hat, departe, in zare. Se zareau din nou Muntii Tarcului, undeva in departare, impreuna cu masivele din Muntii Retezat … o feerie! Ma opream din minut in minut sa fac poze, sub diferite pretexte : ca acum se vede mai bine, e mai albastru cerul, uiteeeeee, s-a ridicat ceata si se vede si varful ala …. bine ca am card de rezerva 🙂

Din creasta peisajul era …… as spune WOW, dar la superlativ ! Cu harta in mana si cu busola incercam sa imi dau seama pe unde trecem. Eram ca un titirez in varf de stanca, invartindu-ma dupa nord. Reusesc sa imi dau seama cat de cat pe unde suntem si am descoperit cat de bine e sa stii pe unde mergi, ce ai in dreapta , in stanga etc. Parca mai intelegi altfel tura !

Traseul continua lin, pe creasta. La un moment dat ne-am oprit pentru (a nu stiu cata!) sedinta fotografica cu taurile din vale si imi indrept privirea spre stanga … uite, se vede si Vf Retezat ! Imi revin in memorie prima tura facuta in Retezat, in care timp de 5 zile am batut masivul la pas. Imi pare asa de rau ca nu m-am gandit sa imi fac blog de atunci ( era 2010, vara), aveam ce scrie 😛

Tinta finala a turei de astazi era Varful Judele, pe care ni-l propusesem sa il ajungem. Poteca incepuse sa urce si ne asteptam ca in varful acesteia sa putem gasi un indicator spre varf. Cand colo, muchia unde urcasem ne intampina cu un vant de nu puteai sta in picioare si multa, multa ceata! Parca muntele ar fi pastrat dinadins cativa bulgari de ceata si i-ar fi aruncat acum inspre noi. Stam si ne uitam dezorientate, nu mai exista marcaj, iar de varf nici urma! Cum sa facem, cum sa facem? Hai la adapost, poate dupa ce trece ceata reusim sa dibuim continuarea.

Cu putin noroc ( si rabdare) se face din nou senin. Si descoperim panorama splendida de pe partea cealalta a muntelui . Waaaaa, uite si Lacul Bucura ! Cat de mic pare de aici ! Si uite, se vede si „SALVAMONT”, scris langa lac!

Rox gaseste indicator spre Varful Judele – mai avem jumatate de ora. Dar…. incotro ? Marcaj nu mai este, iar singura poteca coboara ametitor. Hai sa mergem pe ea, poate cine stie, dupa ce coboram urcam din nou. Dar de unde! Dupa o coborare in care a trebuit sa fim atente la fiecare pas (aici in inviram pe Athos, el are pantru puncte de sprijin !), ne dam seama ca traseul acesta nu urca , ci coboara…. taman pana la Bucura! Si totusi, varful ala pe unde e ? L-or fi furat extraterestrii ?

Ne uitam la ceas… hopa, cand s-a facut ora 16? E musai sa ne intoarcem, sa nu ne prinda noaptea pe creste reteziene. Ne intoarcem si dam cu ochii de panta coborata… pe care acum (gulp!) trebuia sa o urcam. Inghitim in sec si da-i, da-i, urca ! Intalnirea cu vantul din creasta a fost o adevarata placere si racoreala …

La coborare ne-am intalnit cu doi muntomani care plecasera, ca si noi, in cucerirea Vf Judele. Ii intreb care e marcajul pana la varf, sa stiu data viitoare cand vin dupa ce sa ma uit. Si am aflat ca nu exista traseu, varful este marcat doar cu momai ….. grrr! Asa ti se intampla daca nu te documentezi inainte! Sa imi fie invatatura de minte!

Seara la refugiu a fost foarte placuta. Ni s-a alaturat un grup de 5 muntomani, care urcasera pe Crucea Spanzuratului. Am stat la povesti, la un ceai cald, la depanat amintiri si trasee . What a day!

Duminica de dimineata , trezirea sa plecam spre casa. Hmmm, si ce bine e in sac! Dar, stai …. se aude ceva … in afara de sforaiturile colegilor. Ploua! Oooo, si cum mai ploua! Si nu am mi-am pus si barca in rucsac !

Incercam sa tragem cat mai mult de timp, mancam mai mult, mestecam mai incet, doar-doar om avea noroc si se opreste ploaia. Dar de unde …… trebuie sa plecam, daca vrem sa ajungem in timp util. Ne luam hainele impermeabile, ne blindam rucsacii cu pelerinele, dam cu „La revedere!” colegilor ramasi la refugiu si pornim la drum, prin ploaia marunta.

Coborarea a durat aproape 4 ore, timp in care a plouat non-stop, ne-am „ratacit” o data si am tras o cazatura de nota 10 cu felicitari ( cu piruete, plonjoane, tot tacamul !) . A, si am cantat! Daca nu fac poze , ii musai sa cant!

Ne-am despartit cu greu de Athos, care nu dorea sa mai plece de langa noi. Spre norocul nostru gasim un locsor uscat sub streasina unei casute si reusim sa ne schimbam de hainele (foarte) ude. Hop-top in masina, da drumul la caldura pe maxim, pune un CD cu folk si …. drum intins pana la Bucuresti , cu multa bucurie in suflet 🙂

Si fiinda sunt pasionata (a se citi maniaca) dupa panorame, va rasfat cu o suita de panorame facute in aceasta tura :

Ciupercuta intr-un picior, ghici ce lac se vede in departare ? Daca ai spus Zanoaga, ai avut dreptate 🙂

Heeeei rup, in sus!

Panorama din creasta ; jos este Taul Judele

Panorama facuta din creasta, inainte de coborarea spre Bucura

Harta traseului din ziua 2:

 Traseul din ziua 2 pe Google Maps: