Retrospectiva 2019 si dorinte pentru 2020

Anul ăsta mi-am regăsit vocea, încrederea și puterea de a spune NU. NU situațiilor în care nu mă simțeam confortabil, NU relațiilor de prietenie/amiciție care nu mă împlineau, NU unei relații amoroase care mă destabiliza pe toate planurile, NU modurilor vechi și nebenefice în care mă regăseam sau în care făceam lucrurile, NU situațiilor de viață care nu mă ajutau, NU așteptărilor și proiecțiilor asupra altora. Sunt încă la început, deoarece drumul este lung și plin de provocări, însă atât de necesar! Nu știu ce mă așteaptă, însă am încredere în mine și în decizia mea de a fi bine cu mine, din cel mai profund și autentic loc interior.

DA creșterii interioare. DA procesului de vindecare a unor traume mai vechi, de a mă uita cu blândețe și deschidere în interiorul meu, pentru a putea înțelege și cuprinde toate trăirile de acolo. DA acceptării altora așa cum sunt ei, și nu după cum vreau eu să fie sau mi-i imaginez. DA vulnerabilității de a mă deschide și de a comunica ce mă deranjează. DA abordării conflictelor în mod constructiv – nu pentru a-l distruge sau ataca pe celălalt, ci pentru a-l înțelege mai bine, a-l cunoaște și a găsi împreună o soluție win-win. DA pentru a simți tristețe, furie, dezamăgire, frică, invidie, gelozie, disperare – cu acceptare și blândețe, nu cu respingere și judecată. DA pentru a privi punctul celuilalt de vedere cu conținere și înțelegere, nu cu judecată și respingere. DA pentru respectul de sine, încredere, asumare și pace interioară. DA pentru a exprima autentic ceea ce simt. DA!

Întotdeauna am vrut un atelier doar al meu, în care să las creativitatea să zburde în voie. Și de anul ăsta îl am! Este micuț, însă arhi-suficient pentru ceea ce am eu nevoie. Este plin de culoare, de mandale, de vopsele și pensule, de hârtii de quilling și instrumente de creație, ce mă ajuta să dau viață tuturor ideilor crețe ce îmi trec prin cap. Este locul meu de relaxare, de întoarcere la mine, de manifestare. Și mă simt atât de bine aici!

Anul ăsta am cântat mult – și mă super-mega-bucur! Am avut cântari lunare în True Club, unde am împărțit momente super faine cu toți cei care au venit să asculte cântecele mele. Am susținut cauza La Taica Lazăr, prin câteva concerte caritabile, am participat la ediția a treia a Cântece de Munte la Mare, am zăngănit chiar și la o nuntă de munțomani! Mă simt super norocoasa că am avut ocazia să aduc atâta bucurie prin chitara și vocea mea, să simt atâta energie faină venind de la cei care mă ascultau 🙂

1,2,3 …1,2,3! După vreo 2 ani de dans, acesta este primul în care urc pe o scenă, pentru a împarți bucuria mișcării și a ritmului. Am dansat de două ori, și e deja ca un mini drog – vreau mai mult! Dansul îmi aduce libertatea de mișcare și o stare interioara diferita de cântare – e mult mai fluidă și mai plină de energie. Și e așa de fain să simți că aparții unui grup, unei comunități de oameni super fantastici și plini de susținere 🙂 Love my girlz!!!

M-am plimbat – asta îmi place și asta fac cu mare drag! Am avut norocul să vizitez multe locuri fantastice (Berlin, Paphos, Bruxelles, Leuven, Ghent, Pisa, cele 5 satuce din Cinque Terre), însă cel mai important a fost că am avut alături de mie prieteni foarte dragi și companie excelentă. Plăcerea unei călătorii este mult amplificată când mergi cu cine trebuie 🙂

Dragii mei munți, mă bucur așa de mult vă am fost împreună și acest an!

Am petrecut 19 zile fantastice, atât în munții României, cât și în masive din Bulgaria și Serbia. Mi-am îndeplinit dorința de a ajunge într-un final în Rodnei , unde am găsit niste munți plini de provocări și peisaje de vis. M-am plimbat pe creasta ascuțită dintre Kutelo1 și Kutelo 2 pe ceață, am urcat Vf Ineut pe un traseu care a scos tot untul din noi, mi-au tremurat picioarele pe Via Ferrata Astragalus, mi-am adunat toate puterile pentru a ajunge pe Piscul Negru. A fost un an cu mai puțin munte decât ceilalți, dar este ok 🙂 Sunt recunoscătoare pentru toate minunățiile văzute 🙂

Micul meu proiect a crescut foarte frumos! Am găsit atât de multe inimioare anul ăsta, atât în țară cât și în afară – mă simt copleșită de iubire 🙂

Micul meu sipet de povești a împlinit o frumoasă și rotundă vârstă. Mă bucur extrem de mult că îl am, că pot împărtăși povesti, că pot aduce un strop de frumusețe către ceilalți:)

Anul ăsta am înțeles cel mai bine conceptul de relație toxică. Și cum renunțarea la aceasta creează spațiu în viața mea pentru relații benefice, susținătoare, hrănitoare. Relații în care mă simt susținută, acceptată, apreciată, conținută, ascultată. Pe limba mea! Ah, și e atât de bine!!!!!!!!

Am primit anul ăsta posibilitatea de a crea astfel de relații faine – și am îmbrățișat-o cu toată recunoștința! Am primit binecuvântarea prezenței unor oameni atât de faini, care erau de ceva vreme în viața mea, dat pe care eu nu i-am văzut și conștientizat. Oameni alături de care am început să creez și să construiesc relații autentice, bazate pe încredere, deschidere, onestitate și respect. Oameni alături de care pot fi EU, reală și autentică, în toate ipostazele și toate stările umane. Și care mă acceptă așa cum sunt, cu bune și cu rele. Este ….. wow!

M-am apropiat mai mult de familia mea, de părinți și de soră. Petrecem timp împreună, râdem, împărtășim, călătorim, împărțim momente și situații de viață. Și asta mă bucura enorm.

Am conștientizat câtă putere și cât echilibru aduc relațiile benefice. Cât de mult ajută să ai cu cine să împarți momentele de bucurie și de tristețe, experiențele de orice fel, gândurile, minunile și temerile. Câtă stabilitate și siguranță poate aduce acceptarea, împărtășirea, o îmbrățișare, un cuvânt spus la timpul lui, prezența cuiva în momentele-cheie. E minunat 🙂

Am îmbrățișat cu bucurie conceptul de simplificare. Am început cu lucrurile materiale, făcând ordine și simplificare în toate colțurile. Am păstrat doar acele lucruri pe care le doream, renunțând cu recunoștință la cele care și-au îndeplinit rolul în viața mea. Acum am un spatiu de locuit mult mai liber și aranjat după cum am eu nevoie 🙂

Am luat însă conceptul și l-am extins și în celelalte arii. Simplificare în on-line (dezabonări, unfollow, unfriend, ieșire din diverse grupuri), în relații (am întrerupt relațiile cu oamenii alături de care nu simţeam că evoluez, în care nu eram acceptată sau respectată), în garderobă. Și vă spun – este atât de bineeeee! Am mult mai mult timp pentru creație, pentru ceea ce vreau să fac, mai mult timp dedicat oamenilor dragi din viața mea, mai multă energie pentru ceea ce mă bucură.

– Am tot dreptul să comunic cum mă simt şi ce se petrece în interiorul meu, cu focus pe mine şi pe împărtăşire, nu pe celălalt. Comunic pentru a aduce lumină şi înţelegere, nu pentru a ataca sau minimiza persoana din faţa mea.

– Sunt multe căi prin care comunicarea creează distanţă între oameni. Sunt însă şi multe căi prin care comunicarea păstrează conexiunea între două persoane, indiferent de cât de aprinsă sau dureroasă este discuţia. Pe acestea din urmă aleg sa le descopăr, aprofundez, folosesc, exprim.

– Oamenii sunt aşa cum sunt. Este inutil să încerc să schimb un om, indiferent de cât de mult îmi doresc acest lucru. Pot exprima ceea ce vreau, ceea ce am nevoie sau ceea ce îmi doresc de la conexiunea cu celălalt, însă dacă acesta nu alege de bună voie să ofere, atunci nu îl pot forţa să o facă. Pot să merg sa caut ceea ce am nevoie într-o altă conexiune, cu un alt om.

– Oamenii au la bază aceleaşi nevoi primare – acceptare, comuniune, iubire, siguranţă, inţelegere, respect.

– O relaţie (de orice fel) se construieşte în timp. Cu implicare, cu dăruire, cu asumare, cu deschidere şi vulnerabilitate, cu respect şi susţinere reciprocă. Vor fi momente plăcute şi mai puţin plăcute. Vor exista conflicte, indoială, neînţelegere, tristeţe, furie. Atâta vreme cât fundaţia este bine construită şi am încredere în celălalt, relaţia poate supravieţui. Dacă nu există o bază reală şi solidă, relaţia se năruie.

– Iubirea nu e de ajuns. That’s bulls**t. E nevoie de mult mai mult. Deschidere. Onestitate. Asumare. Vulnerabilitate. Ȋncredere. Respect. Empatie. Capacitatea de a gestiona conflicte. Capacitate de schimbare. Toleranţă. Graniţe sănătoase. Exprimare. Simţire. Autocunoastere. Exprimare. Capacitatea de a asculta activ. Non-judecată. Conţinerea celuilalt. Şi multe altele.

– Fiecare om este unic. Nu are rost să mă compar cu nimeni, pe nici un palier (relaţional, fizic, mental, profesional, spiritual, emoţional).

– Invidia/gelozia îmi arată ceea ce vreau să am în viaţa mea. Teama îmi arată ce trebuie să accept. Furia îmi arată ce graniţe personale mi-au fost încălcate cu brutalitate. Tristeţea indică situaţii ce necesită acceptare şi vindecare. Dacă ascult cu atenţie, emotiile “rele” aduc mesaje valoroase pentru mine şi creşterea mea.

– Am dreptul să iau convingerile din viaţa mea şi să văd care din ele mai au sau nu valoare de adevăr pentru mine, în acest moment al vieţii mele. Orice convingere ce nu mai are valoare de adevăr pentru mine o pot transforma sau pot renunţa la ea.

– E ok să îmi fie teamă. Este ok să fiu furioasă. Este ok să mă revolt. Este ok să nu fiu fata bună. Este ok să mă doară. Este ok să am îndoieli. Este ok să nu vreau, chiar dacă toată lumea vrea. Este ok să mă exprim. Este ok ca adevărul meu să supere pe altcineva. Este ok să închei relatii. Este ok să renunţ la ce nu mai am nevoie. Este ok să renunţ, oricât de mult am investit în acea experienţă, dacă acea experienţă nu mai este benefică pentru mine. Este ok să o dau în bară. Este ok să nu respect regulile şi normele altcuiva, dacă nu sunt benefice pentru mine. Este ok să fiu imperfectă. Este ok. Este ok. Este ok.

– Degeaba mă supăr dacă un om nu este aşa cum îmi doresc eu. Nu mă ajută la nimic şi este energie irosită.

Munte în 2019
– 19 zile petrecute pe poteci
– 21 de vârfuri atinse: 17 în România, 3 în Bulgaria, unul în Serbia
– Diferenţă pozitivă de nivel parcursă: 15.000 m
– 283 de km parcurşi pe poteci de munte

Dorinţe pentru 2020