Concediu 2018 – ziua 9 – Vf Brevent

Mi-am luat bilet dus-întors și m-am urcat (din mers) în telegondolă. Am început să urc, și o dată cu urcarea s-a deschis și panorama. Am Alpii cu Mont Blanc-ul în față.. și sunt spectaculoși! Waaa, și am noroc de o zi super senină, în care pot vedea toate detaliile munților! Se pot observa crevasele de la ghețari, potecile de piatră, telecabinele care urcă .. woaa, e super fain 😀 

Telegondola m-a lăsat sus, la Planpraz. De aici pot lua o alta telecabina până pe vârf (dap, exact, până pe vârf!) sau pot merge pe jos, iar traseul spun ei că durează aproape 2 ore. Well, nu am venit aici doar să mă să dau pe cablu, nu-i așa? O să o iau la pas spre vârf, deja văd unde trebuia să ajung! Nu pare așa de greu, deci …. sus, sus, sus, pe Alpi în sus :D! 

Traseul este o continuă urcare, începând încă de la bază. Se urcă pe potecă de piatra sfărâmată, ceea ce uneori îngreunează mersul. Dar oricât de dificil mi se pare….. când mă uit la munții din față, parcă totul devine mult mai ușor! Priveliștea este fantastică! Știu că am spus-o de atâtea ori (și probabil o să oa mai spun de câteva ori până termin de scris), dar … chiar e! Să fiu așa de aproape de munții ăștia, să îi văd așa de aproape, să mă plimb pe potecile lor … e de nedescris! Chiar daca mor de cald și nu prea sunt surse de umbră … aah, nu aș vrea să fiu nicăieri în altă parte 😀 

Poteca este foarte lata și vizibila, șerpuiește de-a lungul versantului. Singura problema pe care o întâmpin este căldura destul de sufocantă. Încă un pic și o să îmi fac propriul râuleț aici, în Alpi =)))) Mă mai opream din când în când lângă un perete de stâncă umbros că să îmi trag sufletul, mai luam o gură de apă .. și continuam drumul. Mult nu cred că mai este, deja poteca nu pare că mai urcă, iar telecabina de vârf se oprește după colț. Sunt aproape 😀 

În partea de sus a traseului sunt foarte multe trasee de escaladă pe stâncă. Ah, și mici petece de zăpadă, pe care le vânam cu ardoare, pentru răcoare. Am trecut de partea de cu pereții de escaladă, am mai urcat o pantă care părea că duce la un punct de belvedere .. și hei, am ajuns! Și wow, ce de aglomerație este pe vârf :))) Abia dacă aveam loc să mă mișc, printre atâția oameni :))) Toți au avut inspirata idee să urce până aici :))) 

Cred că am zabovit undeva la jumătate de oră pe vârf, admirând peisajul și bucurandu-mă de toate frumusețile pe care le văd. Oriunde mă uitam – munți, munți, munți, minunați munți! Toți cu crestele zimțate, cu ghețari și răcoare, cu povesti și liniște! Aș vrea să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie ceea ce văd și ceea ce simt, însă nu reușesc. Așa că vă las cu multe, multe fotografii, că să vedeți și voi despre ce este vorba 🙂 

Era încă devreme. Puteam să cobor și până la lacul Brevent, îl puteam vedea de sus, de unde eram. Traseul era cam de o ora și jumătate. Asta înseamnă încă cel puțin 3 ore și jumătate, după care coborârea până în Chamonix. Eeeh… dar deja am văzut lacul de sus, nu cred că are rost să cobor până acolo doar că să urc înapoi. Economie de energie 🙂 și în plus, nu mai am apă, și nici nu știu să fie vreo sursă prin zonă. Așa că ce ar fi să îi dau eu ușurel la vale, chiar dacă ajung destul de devreme la cort? Poate mai stau și lenevesc sau citesc. Să mă pregătesc cum se cuvine pentru Italia 🙂 

Nu puteam însă să renunț așa de ușor la peisajul ăsta magnific, așa că am mai stat la Planpraz tolănită pe iarbă, privind parapantiștii. Cred că e o senzație fantastică să poți să zbori cu Alpii de jur- împrejur 🙂 ÎI urmăream cum decolau, cum se învârteau în aer, cum se apropiau foarte mult de stânci sau pădure, doar să se desprindă de acolo în secunda următoare… dansau prin aer și aterizau grațios aproape în același loc. Nebunieee 😀 

Am coborât tot cu telegondola în Chamonix. M-am plimbat singura toată după-amiaza prin oraș, bucurandu-mă de ultima zi prin zonă. Mi-am luat și niste amintiri (se putea altfel :D?) – o geacă subțire de puf, verde-neon, și un pahar pliabil în aceeași nuanță. Abia aștept să vina iarna, să o testez! Cât despre pahar, lui o să îi fac imediat testul la cort 🙂 

Am ajuns la camping în jur de ora 18. Mi-a rămas suficient timp pentru a lua o cina liniștită, a-mi face bagajele și a mă pregăti pentru plecarea de mâine, spre Torino. Asta era planul inițial. Habar nu aveam că tot planul o să îmi fie dat peste cap în cel mai imprevizibil și tăios mod posibil….. 

__________________________________________________________ 

Planpraz – Vf Brevent – Planpraz 

Planpraz – telegondola până în Chamonix 

_________________________________________________________