Social media

Sustine Chitara Calatoare.ro

Dacă poveştile mele te-au ajutat (în orice fel), poţi susţine blogul printr-o mică donaţie. Cam cât o cafea de mică. Mulţumesc mult 🙂 !

Ciucas: Vf Gropsoarele si Vf Ciucas cu plecare de la Muntele Roșu

Stabilisem cu bunul meu prieten Dinu să facem o tură de o zi în primul weekend din noiembrie. Pe amândoi ne frigeau tălpile după poteci de munte și după niste peisaje de toamnă, cu mii de nuanțe de roșu și galben. Eu propusesem să mergem pe Măgura Codlei, că este aproape și e un traseu necunoscut amândorura, însă am schimbat destinația cu o seară înainte – o să mergem în Ciucaș. Și așa Dinu își dorea de multă vreme să ajungă aici, așa că de ce nu? Oricum îmi e dor de muntele ăsta 🙂

Plecare dis-de-dimineață, pe ruta București – Ploiești- Cheia – Muntele Roșu. Am parcat mașina în vecinătatea cabanei, ne-am echipat și am pornit cu veselie și chef de ducă pe traseu. Se anunță o zi minunată, și vrem să ne bucurăm pe deplin de ea 🙂

Am început să urcăm spre Răscruce. Pfiu, se simte că stau mai mult acasă, lucrez de pe canapea și nu am mai dat check-in pe la sală – urc un pic mai greu decât aș fi vrut și mușchii parcă ard. Dar e așa de bineee! Și la ce peisaje minunate aveam la orizont, parcă durerea e mai suportabilă 🙂

Când am ajuns la Răscruce, am fost întâmpinați de o mare de nori, ce se întindea de la picioarele noastre până hăt departe, sărutând cerul. Waaa, o minunăție! Îmi aduce aminte de un moment similar din vara asta, din Făgăraș, când am dat de același fenomen. E o adevărată bucurie să pot vedea asemenea frumusețe, e de vis 🙂

De la Răscruce am dat o fugă scurtă până pe vârful Gropșoarele (1.833 m). Noi și alte persoane, pentru că ne-am întâlnit cu 2 grupuri distincte de munțomani, și cunoasteam câțiva oameni de acolo. Ca să vezi cât de mică e lumea! Toți s-au gândit să profite de weekendul ăsta frumos pentru a face mișcare și a-și incărca bateriile. E adevărat – cine se aseamănă se adună :)))

De pe vârf am pornit agale înapoi, până la Răscruce, și am continuat către Șaua Chirușca și Cabana Ciucaș. Schimbasem planul încă o dată, și l-am făcut și mai ambițios – am decis să dăm o fugă și până pe vârful Ciucaș, chiar dacă e posibil să ne prindă noaptea la coborârea spre Cabana Ciucaș. Avem frontale la noi și până la Muntele Roșu e traseu ușor și marcat. Nu ai fost până acum în Ciucaș, Dinu? Ei bine, bifăm toate punctele importate într-o zi =))))  Să-ți aduci aminte cu plăcere de prima tură din zonă 😀

Am făcut un mic popas înainte de cabană, pentru a mânca prânzul, și apoi am continuat drumul. Aaaa, urcarea pe Ciucaș! Am făcut traseul ăsta și acum o lună, însă în sens invers. Știam că e ceva de urcat, că sunt niște porțiuni mai pieptiș, dar e ok – suntem încălziți, avem perseverență și timp.  Ah, și antrenament, că doar asta facem de dis-de-dimineață =))

Pe traseu am văzut primele urme serioase că iarna urmează să își intre în drepturi – gheață pe potecă, petice de zăpadă, plus ace subțiri de gheață în tufișuri și iarbă. Însă cel mai frumos cadou pe care l-am primit în tura asta este panorama Bucegilor aproape de apus – o mare imensă și vălurită de creste, în zeci de nuanțe de albastru. Aproape că nu îmi puteam lua ochii de la orizont! Și atunci când am ajuns pe vârf am putut privi acest spectacol natural în toată splendoarea lui. Este mi-nu-nat! Mai aveam puțin și îmi dădeau lacrimile de fericire 🙂

Nu am zăbovit foarte mult pe vârf – mai avem drum lung de parcurs până la mașină. Așa că am început să coborâm ușor spre Șaua Tigăilor, iar de acolo am făcut stânga spre Cabana Ciucaș. Seara începe ușor-ușor să pună stăpânire peste creste, și am prins un super apus roz-rozu exact la cabană. Suntem foarte, foarte norocoși 🙂

Eh, și de aici tot în jos – până pe Valea Berii. Eram singurii munțomani pe traseu, așa că ne-am permis să râdem și să glumim cu voce tare. Avem amândoi fluier și mai trăgeam din când în când câte un țignal, să știe ursul că venim și să se dea din calea noastră. Și atunci când nu fluieram, cântam cât ne țineau plămânii. Un pic fals, ca să fim siguri că nu vine Moș Martin să ceară autografe =)))

Eram amândoi obosiți  când am ieșit din pădure, la prima intersecție de pe traseu. Acum vedeam pentru prima oară cerul în toată splendoarea lui – e super senin,  fără nici o urmă de nor. Ne-am stins amândoi frontalele și am petrecut câteva momente în liniște, cu ochii la milioanele de stele ce străluceau atât de frumos pe boltă. Parcă niciodată nu am văzut cerul atât de plin și luminos – ah,  uite și Calea Lactee, cum se întinde leneșă de la un capăt de boltă la celălalt, că o fâșie lată de lumină ce încinge cerul. De vis 🙂

Am ajuns acasă în jur de ora 22 – obosita, însă extrem de fericită. Am avut parte de o tură minunată, cu oameni de excepţie și peisaje ce îmi vor rămâne multă vreme în amintire. La cât mai multe 🙂

Informații traseu

Când: noiembrie 2020

Durată: 1 zi

Munţii: Ciucaş

Traseu: Muntele Roșu – La Răscruce – Vf Gropșoarele (1.883 m) – La Răscruce – Șaua Chirușca – Vf Ciucaș (1.954 m) – Șaua Tigăilor – Cabana Ciucaș – Muntele Roșu

Durată: 9h 15 min, cu pauze incluse

Lungime: 21 km

HM Muntele Rosu Vf Gropsoarele Vf Ciucas Muntele Rosu

Model traseu: circular

Sezonalitate traseu: recomand de 3 sezoane. Se poate face și iarna, cu echipament adecvat

Punct plecare: Muntele Roșu

Punct sosire: Muntele Roșu

Dificultate traseu: mediu-dificil, din prisma diferenței de altitudine și a lungimii

PE Muntele Rosu Vf Gropsoarele Vf Ciucas Muntele Rosu

Altitudine minimă: 1.260m (Muntele Roșu)

Altitudine maximă: 1.954 m (Vf Ciucaș)

Urcare/coborâre: + 1.460  m/ -1.460 m

Track: aici

Traseu detaliat

Triunghi rosu 20 arrow up Muntele Roșu – La Răscruce – 1h 50 min, 4 km

cruce rosie arrow up La Răscruce – Vf Gropșoarele – 30 min, 1.3 km

cruce rosie+ Banda rosie 20 down Vf Gropșoarele – La Răscruce – Șaua Chirusca – Cabana Ciucaș – 2h, 4.8 km

Banda rosie 20 arrow up Cabana Ciucaș – Vf Ciucaș – 1h 10 min, 2.2 km

Banda rosie 20+cruce rosie down arrow up 1 down Vf Ciucaș – Șaua Tigăilor – Cabana Ciucaș – 1h 30 min, 3.7 km

Banda galbena 20 down arrow up Cabana Ciucaș – Valea Berii – Muntele Roșu – 2h 15 min, 5 km

Detalii suplimentare

Stare marcaj: traseul este bine marcat, că poziționare, vizibilitate și frecvență.

Topografie: Majoritatea traseului este pe potecă de pământ sau iarbă. La urcarea pe Vf Ciucaș există o mică porțiune de urcare pe stâncă – la fel și la urcare spre Cabana Ciucaș, din Șaua Tigăilor. Coborârea de la Cabana Ciucaș în Valea Berii se face pe drum forestier auto. Din Valea Berii până la Muntele Roșu se merge prin pădure, pe potecă de pământ.

Vegetație: Primul sfert din urcarea spre Răscruce este prin pădure, apoi se iese în spațiu deschis, unde găsim iarbă și câțiva copaci. Pe creastă intâlnim multă iarbă și foarte puțini copaci. Coborârea din Șaua Chirușca spre Cabana Ciucaș este din  nou prin pădure. De la cabana și până pe Vf Ciucaș se merge prin pădure (o bucată foarte scurtă) și apoi sunt doar tufișuri scurte și iarbă. Coborârea în Șaua Tigăilor este cu iarbă scurtă, iar din Șaua Tigăilor spre Cabana Ciucaș avem tufișuri scurte și iarbă. De la Cabana Ciucaș până în Valea Berii și apoi la Muntele Roșu se merge prin pădure.

Surse de apă: Cabana Ciucaș, Fântâna Prof. Ioan din Valea Berii

Răspuns

Notă comentariu

×