Sardinia 2023, ziua 3 – Capo Caccia şi vârful Timidone

Ziua de astăzi o vom dedica naturii din insulă. Daca în ziua 1 şi 2 am preferat sa stăm în Alghero şi să îi descoperim comorile, astăzi plecam la explorat natura sardiniană. Ne-am propus să facem o drumeție scurtă în parcul național Porto Conte, până pe vârful Timidone, la amețitoarea înălțime de 361 m. Abia aştept!

Pentru că suntem 2 în această excursie, am împărțit ziua echitabil – în prima parte am mers de a vrut el, iar în a doua unde am vrut eu. El a vrut sa meargă la far – pur şi simplu mi l-a arătat din Alghero, când eram pe malul mării şi a spus că acolo vrea să meargă mâine. Oki doki, acolo o să mergem. Aşa că am luat autobuzul către Capo Caccia până la final de cursă – acolo unde era farul cu pricina. Far care am descoperit că nu este vizitabil, deoarece este obiectiv militar. Bummer! Şi eu care abia aşteptam să mă urc în turn!

Avem aproximativ o oră şi jumătate până cand pleacă autobuzul înapoi. Ce putem să facem? Păi … am luat-o la pas pe drum, bucurându-ne de căldură şi de peisajul de poveste. Sardinia are nişte panorame incredibile! Iar marea este atât de albastră … o nuanță ireală şi bogată de albastru royal. O adevărata plăcere să te plimbi aici 🙂

Am descoperit o cărăruie paralelă cu drumul asfaltat, care părea că duce la unul din turnurile de apărare. Hm… hai să mergem într-acolo, să vedem ce descoperim! Am coborât până la Torre del Bol, care era baricadat şi nu se putea intra în el. A doua oară bummer! Se pare că astăzi nu am noroc la a fi Rapunzel =))))))  În partea dreaptă se intuia o cărăruie, care părea că coboară undeva. Hai să vedem până unde! Ne-am strecurat printre copaci, am făcut un pic de scrambling şi ne-am dat pe nişte frânghii, până am ajuns …. În Paradis! Am ieşit un pic mai sus de mare, într-un loc cu apă turcoaz şi un peisaj desprins direct din Rai.  Nu pot să cred cât de băftoşi suntem – e atât de minunaaaaaaaat! Am găsit cel mai fain loc de luat masa 🙂

Ne-am întors la locul unde ne-a lăsat autobuzul şi l-am luat până la stația Tramariglio – locul unde ne-a spus şoferul că începe traseul nostru. Pe scurt, ne-a lăsat la un colț de stradă, într-un sătuc în care nu era nici țipenie de om. Începutul perfect de aventură =)))) Şi colac peste pupăză, locul unde ne aflam nu coincidea cu ce aveam eu ca punct de început pe traseul gpx. Şi al doilea colac, am descoperit că am uitat sticla de apă acasă – şi nu prea mai aveam lichide la noi. Asta da provocare =)))

Am explorat un pic zona şi ne-am dat seama că şoferul ne-a lăsat bine – există intrare în parcul national şi în acel loc. Doar că poarta era închisaă şi cum am spus – nici țipenie de om primprejur! Haț – şi acum ce ne facem? Hai să găsim pe cineva, poate ne poate îndruma! Lângă parc am descoperit un port, iar paşii ne-au purtat către cladire, unde … noroc chior, am dat peste nişte angajati ai parcului! Le-am spus că vrem să facem o drumeție şi ne-au îndrumat cum să intrăm în parc. Începe să se întoarca norocul pe strada noastră!

Încă de la începutul traseului, indicatorul ne spune că avem aproximativ 1h 45 pana pe vârf. Pare putin, nu-i aşa? Perfect pentru o zi de vacanță! Am luat-o uşor la pas pe potecă, printr-o pădure deasă, bucurându-ne de linişte. Am sentimente contradictorii – pe de o parte mă bucură că suntem pe poteci fără turişti, pe de altă parte faptul că nu mai e nimeni prin preajmă şi nimeni nu ştie de noi mă nelinişteşte. Poate rămânem pe aici şi nu ne mai găseşte nimeni =))) Mai ales că omul de la parc a pomenit ceva de porci mistreți, aşa, într-o doară… nu ştiu cum să mă feresc de ăştia italieni :))))

Mi se pare foarte interesant traseul ăsta. Vegetația este verde, însă pare totul foarte arid. Se simte că este altă climă, alt relief, altă țară. Îmi aduce oarecum aminte de Ypsarion, vârful care l-am făcut în Thassos. De fapt, e aproape la fel =)))

Ne abatem 10 minute de la traseu pentru Cala Barca – un punct de belvedere asupra unei insulițe. Peisajul este fantastic, însă nu îl recomand celor care au rău de înălțime – pentru că sunt porțiuni în care se stă exact pe marginea stâncilor, cu vedere directă la hău 🙂

Ne reîntoarcem pe traseu şi urmăm indicatoarele, care sunt extrem de dese. Noi mergem practic pe pista de biciclete. Ce ştiam eu (şi cu ce ma pregătisem de acasă) era traseul montan, perpedes, prin pădure. Pentru acela trebuia să intrăm în altă parte în parc. Însă e bine ca sunt şi alte drumuri care duc în vârf 🙂

Ajungem la un drum foarte lat (cel mai probabil un drum principal în parc) – iar de acolo cotim stânga şi începem cu adevărat urcuşul prin pădure, spre vârf. Traseul urcă şerpuit, în curbe stranse, tăind pădurea ca un mic cobra. Din când în când pădurea se răreşte şi putem să zărim marea în fundal. Este atât de albastră …

Ultima parte a traseului merge prin vegetație mai rară, lăsând pădurea în spate. Aici am rămas la propriu cu gura cascată, admirând peisajul care ni se întindea la picioare. Munte, mare, verde şi cer senin – poate cea mai frumoasă şi spectaculoasă combinație ever! Nu mai ştiam în ce direcție să mă uit, eram mai ceva ca un titirez =)))

Până pe vârf am mai făcut câteva minute. Nu există plăcuță indicatoare, însă veți găsi un mic observator în vârf, de unde puteți admira panorama 360 de grade. Noi am stat destul de puțin acolo, deoarece era destul de târziu şi trebuia să ne întoarcem şi în Alghero. Şi încă nu ştim cum să ne întoarcem, deoarece nu mai avem autobuz până în oraş. Speram să ne ia cineva la autostop 🙂

Coborârea am făcut-o pe un alt traseu – şi anume pe traseul montan. Am coborât doar prin pădure, iar la final am ieşit la un centru de vizitare – probabil o altă rută de acces în parc. La acel centru era un om – şi a rămas tare surprins să vadă doi oameni care coborau de pe munte! Mă bucur că a fost ospitalier şi ne-a dat nişte apă de băut, pentru că aveam mare nevoie! Ne-a întrebat de aventurile noastre şi ne-a mai îndrumat spre ce alte trasee putem să mai facem prin parc. După care ne-a deschis poarta şi duşi am fost.

Eh .. şi acum e acum! Trebuie să facem autostopul, pentru că sunt 15 km până în Alghero şi perspectiva de a-i parcurge la pas nu ne încântă pe nici unul. Am încercat de câteva ori, însă fără noroc – aparent italienii sunt reticenți la a lua oameni străini în maşinile lor. Asta e – o să mergem şi o sa încercăm până cand vom reuşi 🙂

Mergeam pe asfalt, la pas lent, iar în față ne-a apărut un semn cu căprioare. Sa fim atenți la căprioare. Unde căprioare, că doar nu sunt animale la mal de .. şi amândoi am tăcut mâlc, pentru că pe partea cealaltă a drumului era PLIN de ele. O turmă întreagă! Băi, câtă baftă să ai ? Ne-am apropiat cât de lent am putut noi, am tras două-trei cadre, după care ne-au simțit şi s-au îndepărtat. Şi noi cu ochii după ele, că nu puteam sări gardul =)))

Google Maps spune că există o stație de autobuz într-un sat din apropiere. Nu ştiam exact unde, aşa că am oprit lângă primul om care am găsit să îl întrebăm. I-am spus că vrem să luăm autobuzul spre Alghero, iar el ne-a întrebat dacă ne grăbim. Nu prea …. Păi dacă nu ne grăbim, putem să mai stăm un pic, până termină el ceva, şi ne poate duce în oraş. Ahaaa, norocul continuă!  

Surpriza a fost când am descoperit că este şi el român, stabilit aici de peste 10 ani. Cum te trage glia către oameni de acelaşi fel 🙂 I-am povestit despre noi, el ne-a povestit despre el, şi ne-a făcut recomandări la ceea ce am putea să mai vizităm pe insulă. A fost ca o potrivire potrivită de situație! L-am rugat să ne lase în centru, i-am mulțumit mult (practic ne-a scăpat de câteva ore bune de mers!) şi ne-am luat la revedere.

Şi pentru că am ajuns în oraş mai devreme decât preconizam, am avut timp să luăm sticla de prosseco (deja devine traditie!), să mergem la locul nostru special şi să admirăm ultimul apus de soare sardinian, care s-a dovedit a fi la fel de spectaculos ca primele două. Mâine o luăm din loc spre casă. Sau cel puțin aşa am crezut noi ……

Informații traseu

Când: martie 2023

Durată: 1 zi

Traseu: Port Tramariglio – Cala Barca – Vf Timidone (361 m) – Strada Provinciale 55 (aproape de Agenzia Regionale Fo.Re.S.T.A.S. – Complesso Forestale ”Prigionette-Porto Conte”)

Durată: 2h 45 min (timp efectiv de mers) / 3h 40 min cu tot cu pauze

Lungime: 11.1 km

Traseu detaliat

Tramariglio – Cala Barca : 45 min, 3.2 km

Cala Barca – Vf Timidone: 1h 20 min, 5.6 km

Vf Timidone – Agenzia Regionale Fo.Re.S.T.A.S. – Complesso Forestale “Prigionette-Porto Conte”: 35 min, 2.3 km

Observație: timpii nu includ pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Stare marcaj: marcajele şi semnele indicatoare sunt bine poziţionate, ca vizibilitate şi frecvenţă.

Topografie: tot traseul şerpuieşte pe drum neasfaltat sau potecă de pământ.

Vegetație: majoritatea traseului este prin pădure deasă, cu ieşiri în luminişuri.

Sursă de apă: nu există!

Informații ajutătoare

În extrasezon, autobuzul către Capo Caccia circulă doar o dată pe sens.

La Capo Caccia puteți merge să vizitați grota lui Neptun – o peşteră faimoasă în zonă. Se intră la oră fixă, iar vizita durează aproximativ o oră. Grota se poate vizita doar cu ghid.