Traseu ecoturistic T8 – Pe culmea Bisericuței – aventură în natură

Îmi doream de multă vreme să revin în zona Moeciu pentru a descoperi restul de trasee ecoturistice din zonă. Până acum am parcurs T9 (Amfiteatrul Transilvania), T2 (Haihui prin Fundata) și o variantă de T5 (Lacul fără Fund) – și toate mi-au plăcut extrem de mult. Așa că atunci când s-a ivit ocazia să revin în zonă, m-am interesat ce aș putea parcurge în zonă, T8 mi-a atras atenția. Era foarte aproape de locul nostru de cazare și aș fi vrut să revăd niște peisaje faine – deoarece eu am parcurs o parte din traseu într-o tură spre Vf. Bucșa. Sună bine, vremea e bună – să mergem!

Am avut ceva dificultăți în a găsi locul de intrare în traseu, în sensul de mers pe care doream noi să îl parcurgem. Omulețul roșu (cel care marchează traseul) era pus pe un pod din care se desprindea o potecă, însă acea potecă era pe proprietate privată și nu puteam trece. Ok… și noi ce facem? Doar nu putem să intrăm în curtea omului pentru că așa zice harta! Așa că am decis să parcurgem traseul invers – și anume să începem cu partea comună cu T9, pe care o știam. Așa că am mers la pod și am început să urcăm ușor, pe traseul cunoscut.

Știam că sunt unele porțiuni în care traseul este “deturnat” – proprietarul terenului a împrejmuit și nu se mai poate trece – așa că ne-am orientat cât am putut de bine la fața locului. Nici marcajele nu sunt extraordinare, ne-am mai pierdut un pic, am mai ieșit din traseu și am făcut o porțiune de T9 – dar ne-am descurcat admirabil. Ne-a ajutat foarte mult faptul că aveam “desenat” track-ul GPS de dinainte și ne-am putut orienta destul de bine în teren.

Ca dificultate – traseul este destul de simplu. Urcarea de început a fost un pic mai accentuată, apoi a devenit o plimbare plăcută printre copaci verzi, păjiști întinse și căsuțe rustice, “împrăștiate” pe colinele pitorești. Este o adevărată bucurie să te plimbi pe acolo – eram ca singuri pe potecă și am putut admira în liniște toată frumusețea locului. De poveste 😊

La un moment dat, traseul coboară în Moeciu de Sus, pe Strada Valea Bângăleasa, lângă Taverna Moeciului. Ne-am oprit pentru un scurt popas de masă de prânz, după care am continuat traseul pe asfalt până aproape de Mistral Hotel Moeciu. Pentru a continua T8 se caută un drum ce urcă în partea dreaptă, în pădure – drum pe care noi nu am găsit niciun omuleț indicator. A trebuit să urcăm un pic ca să ne dăm seama că suntem bine, pe drum – și abia după vreo 10 minute de mers am întâlnit un marcaj.

Partea care a urmat mi s-a părut cea mai frumoasă din tot traseul, deoarece aveam vedere directă către lanțul Bucegilor. Se vedeau atât de frumos toate crestele profilate pe cerul albastru! Norocul nostru a fost că am întâlnit o băncuță la margine de potecă, unde am făcut un popas binemeritat pentru o bere fără alcool și o sesiune de admirat frumusețea din zonă. Să tot stai acolo cu orele… Este absolut minunat!

Față de traseul inițial am făcut un mic ocol până pe vârful La Bisericuță (1.322 m), de unde am avut o panoramă 360 de grade asupra tuturor crestelor din zonă. După care ne-am întors în traseu (cel din track) și am început să coborâm spre Moeciu, pe care îl vedeam în față. Urmăream singura potecă ce se vedea prin iarba destul de înaltă, făceam comparație cu ceea ce aveam noi – și făceam ajustările necesare. Lipsa marcajelor a făcut destul de dificilă urmărirea traseului, însă cumva ne-am descurcat noi. Ne bucuram la maxim când întâlneam din când în când câte un omuleț roșu, măcar știam că suntem bine =)))

Greul a venit exact la final, când nu am mai întâlnit niciun omuleț, nu mai era nicio potecă vizibilă și am ajuns la o zonă în care erau numai garduri. Conform GPS eram corect, doar că la fața locului nu se vedea cale de înaintare. Am reușit noi cumva să coborâm un pic mai mult și credeam că am găsit o cale de a ajunge la șosea, doar că a apărut o nouă provocare: doi câini dintr-o curte au început să ne latre și să vină înspre noi. Și erau nelegați!! Eu m-am panicat foarte tare și am scos bețele, pregătită de ce este mai rău, Adi în schimb a fost mai calm și a început să vorbească cu ei. Norocul nostru a fost că doar ne lătrau, fără să fie agresivi. Se apropiau de noi, părând că vor să își apere teritoriul, nu să ne și atace. Am tras o sperietură zdravănă de tot!

Ultima parte a fost cea mai accidentată – cu o coborâre accentuată printre iarbă înaltă și alunecoasă. Nu am mai ținut cont de ceea ce ne spunea GPS-ul și ne-am orientat la fața locului – și bine am făcut. Am ieșit deasupra unei case de gospodari, care ne-au lăsat să le traversăm curtea pentru a ajunge la asfalt. Pfuai, am avut noroc de oameni buni! Locul unde am coborât era destul de aproape de locul de început al traseului (și de locul unde trebuia să ajungem) – cel puțin nu am bălăurit foarte mult pe nemarcate. Și am scăpat doar lătrați =)))

Seara am petrecut-o la Casa Celestia, bucurându-ne de răcoare, un prosecco bun și un joc de table în natură. Relaxare și răsfăț la superlativ 😊

Informații traseu

Când: iulie 2025

Durată: 1 zi

Traseu T8: Moeciu de Sus – Colțul Ziliștea – Vf. La Bisericuță (1.322 m) – Moeciu de Sus

Durată totală: 4h 20 min (fără pauze)

Lungime totală: 13.5 km

Traseu detaliat

( + nemarcat) Moeciu de Sus – Colțul Ziliștea – Str. Valea Bângăleasa – Vf. La Bisericuță – Moeciu de Sus : 4h 20 min, 13.5 km

Observație: Timpii sunt aproximativi și includ doar partea de mișcare, nu și pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare

Marcaj: destul de sporadic. Sunt zone în care nu se găsește deloc omulețul – și recomand să aveți un track GPS la voi sau să vă orientați după o hartă.

Topografie: prima parte a traseului este pe potecă de pământ. Se iese pe asfalt o porțiune, după care se continuă din nou pe potecă de pământ. Pe Vf. La Bisericuța este multă stâncă. Coborârea de pe vârf până în Moeciu este pe nemarcat, pe iarbă.

Vegetație: Prima parte a traseului este prin pădure rară, apoi copaci sporadici și vegetație joasă. Se intră din nou în pădure pentru o scurtă porțiune, până la ieșirea în sat, pe asfalt. De pe asfalt se intră în pădure, apoi avem din nou vegetație joasă și copaci sporadici până la coborârea finală în Moeciu de Sus.

Surse de apă: am dat peste un mic izvor captat în a doua jumătate a traseului. Nu știu însă cât de potabilă este apa. Recomand să aveți la voi ceva de băut sau puteți să vă luați la prima coborâre în sat (este un restaurant pe partea stângă, de unde puteți cumpăra apă și înghețată delicioasă).

Cazare: noi am stat la Celestia – Camere de închiriat. Locația este foarte frumoasă și primitoare, iar gazdele au fost de nota 10. Locația are bucătărie complet utilată unde vă puteți găti (are aragaz, cuptor cu microunde, espressor cafea, frigider), grătar în curte, leagăne, șezlonguri și foișoare. Se poate parca în curtea lor. Noi am dat 250 lei pe noapte.

Traseul noi l-am inceput de aici.